= Știi de câte ori | Liviu-Ioan Muresan [13.Dec.09 21:56] |
am citit poemul? Deosebit. Transcende interpelarea și pune în genunchi replicanții. E cea mai bună poezie a zilei. LIM P.S. Susțin afirmația, aștept contre penibile sau argumentate. | |
= LIM | Mihaela Roxana Boboc [13.Dec.09 22:17] |
Ioan, chiar mi-a făcut plăcere comentariul tău. Mai ales P.S. Mulțumesc pentru răbdarea lecturii. Mărturisesc că am avut ceva emoții în legătură cu acest poem, pentru că am sperat că va fi interpretat așa cum mi-aș fi dorit, dar n-am fost sigură dacă voi și reuși. | |
= Da | Liviu-Ioan Muresan [13.Dec.09 22:39] |
poate exagerez, dar e cel mai bun. Penultima strofă argumentează ce susțin eu. LIM. | |
= Mihaela-Roxana Boboc | Ottilia Ardeleanu [13.Dec.09 22:39] |
Ei, da, greu de răspuns la “… de câte ori am strâns aceste mâini ezitante frumoase unice în căușul creației? ” Și, mai ales, la “de câte ori am întins brațele ca o icoană răstignită pe altarul nimănui?” Însă, cred că “… nu-mi cere mai mult de-un gând fugar efemer” este foarte plauzibil! Iar ca să cunoști un poet, cu adevărat, (asta este propria concepție și o să o susțin mereu!), trebuie să-l citești bucățică cu bucățică, lucru pe care încerci să-l spui și tu aici: “Brațele se sparg în bucăți de podeaua rece din locul în care mai devreme stăteau răstignite icoane,” Mihaela, felicitări! Cu drag, Ottilia Ardeleanu | |
= ottilia ardeleanu | Mihaela Roxana Boboc [13.Dec.09 23:15] |
Ottilia, o interpretare deosebită a poemului, care-mi confirmă capacitatea de înțelegere profundă pe care o posezi. Nici eu n-aș fi putut explica mai bine mesajul. Bravo! | |