| = domnule munteanu buna dimineata! | Iakab Cornelia Claudia [23.Dec.09 09:18] |
| foarte rau ca nu va temeti de judecata de apoi, aia de dupa ce faci un lucru. ha ha. abia m-am trezit. e primul poem citit si eram si furioasa. pe faptul ca unii gandesc doar ca sa te raneasca cu ceva, sa gaseasca pa cine sa vada cu ochi urati. aia credinciosii cica. nu einstein. "nu vă lăsați înșelați aceasta nu este dragoste obiectul muncii implică cel mult pasiune nu te pot iubi: bucătarul cizmarul croitorul frizerul doctorul mai degrabă iubesc de exemplu un pantof un coc sau un cadavru decât pe tine chiar dacă nu le ești indiferent" | |
| = dimineață era când m-am trezit eu | Vasile Munteanu [23.Dec.09 09:24] |
| nu spun că sunt un om care nu se teme (că doară nu sunt nebun); de exemplu, mă tem să nu rămân fără lemne sau (o teamă dobândită recent) să plec la drum de iarnă având pe mașină cauciucuri de vară... despre celelate, nu știu ce să spun; există credincioși și încrezători; consider că Einstein se încadrează în cea de-a doua categorie; măcar pentru simplul fapt că aceia din prima categorie sunt mai mulți. mulțumesc pentru lectură și semnul despre. | |
| = Vm | marian vasile [23.Dec.09 09:28] |
| Lipsește cumva un „dacă” în s3, v3? Remarc “tot ce este alb îți scoate sau îți introduce lichide în corp”. Dat fiind începutul poeziei cred că mai degrabă preoții au mai multă nevoie de noi decât, cum spui, „doctorii au mai multă nevoie de tine decât ai tu de ei”. | |
| = Mv | Vasile Munteanu [23.Dec.09 09:37] |
| în s.(cu pricina)v.(cu pricina), depinde cum citești: dacă citești cum este scris nu lipsește. despre analogia doctor (vindecător de trup) - preot (vindecător de suflet), nu cred că ai pe deplin dreptate (cu toate că omul, indiferent de natura afecțiunii, trupească și/sau spirituală, nevindecat se naște și mai bolnav părăsește această lume - desigur, încrezător); spun nu pe deplin pentru că analogia ta se aplică mai degrabă cârciumarior, prostituatelor (și acesta este punctul pentru care consider că ai întrucâtva dreptate: cea mai veche meserie din lume este preoția), politicienilor; ce vreau să spun: există meserii și există vocații; poți ajunge preot din vocație, dar nu pot accepta că poți ajunge cârciumar sau prostituată din vocație. | |
| = Vm (B) | marian vasile [23.Dec.09 09:56] |
| subînțeleg: după “dacă” în s3,vs erau două puncte. În ceea ce privește chestiunea preot-doctor nu cred că era nevoie să îmi explici cine ce vindecă. Aș avea de adăugat numai că există boli și vindecări care se întâmplă în altă parte decât acolo unde era cazul. Adică poți să te vindeci de cancer la preot și de păcat la prostituată. | |
| = Mv (B") | Vasile Munteanu [23.Dec.09 10:25] |
| i) în s(cu pricina) sunt oricâte puncte; pe ce te bazezi când numeri 2? ii) de acord, nu era nevoie de explicație (n-am intenționat să-ți lezez inteligența), dar nu puteam trage o concluzie din nici o premisă; iii) și iar de acord, te poți vindeca până într-atât încât să mori cu totul; dar, în final, mă văd nevoit să te contrazic: toți credincioșii merg la preot; dintre ei, extrem de puțini, numai încrezătorii se vindecă; la fel și în cazul prostituatei; iar asta îmi amintește gluma aceea: e mai bine să ai bărbat curvar, decât bețiv; că de femei vine o zi când tot se lasă... | |
| = . | nica mădălina [23.Dec.09 12:48] |
| spun doar o impresie, cea mai puternică. și anume că mi-a plăcut că strofa 6, cumva de mijloc (deloc siropoasă), am receptat-o ca pe ax al textului, echilibrând tonul mai mult didactic și conceptualizant din rest. descrierea din această strofă, cu imaginile ei necomplicate, se duce direct la țintă. prin țintă înțeleg posibilitatea, pentru cititor, ca după lectură, să rămână cu ceva amintibil, ceva care i s-a așezat, fără efort, pe suflet sau minte sau ambele. exact așa cum e. și o spun ca și cititor a cărui memorie a versurilor este foarte ciudată, admite cu greu versuri întregi să rămână în ea tale quale. de obicei rămâne cu ideea de ansamblu.... | |
| = err | nica mădălina [23.Dec.09 12:49] |
| mi-a plăcut strofa 6, fără acel că... | |
| = . | Vasile Munteanu [23.Dec.09 14:50] |
| mulțumesc, Mădălina, pentru lectură și pentru semnul despre; mă bucură faptul că ai ales această strofă, e strofa de la care am pornit; ceea ce înseamnă că, în cazul tău, dragostea nu este o balenă albastră, este o balenă cu cocoașă (din punctul de vedere al diversității alimentare și chiar al acestui cântec, este de preferat cea din urmă); cât despre ton, conceptualizant, poate, didactic, nu; am ales să nu evit în ceea ce scriu ceea ce evită toată lumea; ce rost are să cad în cealaltă extremă? | |
| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [23.Dec.09 18:22] |
| “condamnabil ești dacă n-ai iubit și mai ales nu te-a iubit nimeni” este o afirmație cu care sunt de acord, înșiruirea de dinainte: “nasture și curea | lanț și ghidon | oglindă și volan | cheie și ușă | soț și amant” nu face decât să arate că îmbrăcăm aproape orice postură și întărește, desigur, versul care îi urmează. Strofa aceasta: “dragostea are trup de balenă albastră când se mișcă dislocă tone de apă în jurul ei și se hrănește zilnic cu milioane de lucruri mărunte ce mișună în adâncul acestui ocean înghețat” spun eu că este esența subiectului și prelungirea / întregirea titlului. Însă, dacă dragostea înseamnă o legătură îndelungată și, uneori, fără întoarcere, cu un pat de spital și cu “tot ce este alb” și “ îți scoate sau îți introduce lichide în corp” ori dacă dragostea este “obiectul muncii”, atunci, “poate tocmai de aceea” “nu mi-a fost niciodată frică de judecata-de-apoi” și iată cum sfârșitul se continuă cu începutul și reciproc! Cu multă plăcere, Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [23.Dec.09 22:17] |
| mulțumesc, Ottilia, din nou, pentru lectură și pentru semnul despre; ai închis potrivit textul. | |