Comentariile membrilor:

=  frumos manifest de bunătate	silviu viorel păcală [31.Dec.09 11:45]
o tandrețe creștină ce o au doar poeții. Cu stimă!
=  și chiar dacă ar fi invers	Iakab Cornelia Claudia [31.Dec.09 12:45]
nu stiu , uneori imi zic sunt nebuna, e clar. nu vad unde e tandretea crestina, aici? vad din contra o subliniere ciudata: "să iubesc măreț, cu iubirea lui Isus, să te stropesc cu sîngele lui" leonard imi pare subtil si rafinat, spunand ca nu are iubirea sa, dar vrea sa culeaga roadele pentru una asa ca devine criminal, forteaza pe un altul sa dea ce are. e ca si cum iau un topor ca ii iubesc pe toti cu iubirea dictatorului x, il caut, il prind, il amenint: oamenii plang deoarece le e frica de tine, treci si vindeca-i de teama, stai sa te omor. vedeti oameni buni ce bland e , vedeti, acum aveti curaj si ganditi ca nu va face nimeni nimic.
=  leonard ancuta -praf	Nache Mamier Angela [31.Dec.09 12:53]
"pulverizând dragostea ca un praf cosmic" ultimul vers este mirific si reuneste toate sensurile cosmice ale acestui poem curios care este un amestec de sinceritate, de dramatism(cam fortat cu mestesug pe alocuri) dar într-un poem sentimental ça peut passer oricum prefer "praful cosmic" ,plevei... la multi ani
=  dragii mei	Leonard Ancuta [31.Dec.09 12:59]
ma bucur ca mai apar si interpretari la acest poem. Silviu, de data asta te-ai grabit. Cornelia Claudia, imi place sensul, interpretarea gasita, ai dreptate, sunt mult mai subtil si rafinat. Aici, alaturi de ce-ai vazut, radacinile sunt mult mai adanci, este coborarea catre primordial, asta ca sa nu mai adaug alte simbolistici. probabil un poem mult prea dens, si de aceea poate parea greoi pt unii. eu cred insa ca-i simplu. Dna Mamier, La Multi ani si dvs.
=  si plange ca un copil tras pe campuri de lupta, cu mana ta, cu sangele tau....	Iakab Cornelia Claudia [31.Dec.09 13:02]
"un fel de sindrom universal căruia nu-i știe nimeni originea noi încremeniți în îmbrățișare, o statuie cu o infinitate de brațe pulverizînd dragostea ca un praf cosmic" il vedeam mai mult pe leonard ancuta descriind reversul: pulverizand razboiul ca un praf cosmic" de unul singur sau din motive de aparare a altuia, tot razboi noi încremeniți în îmbrățișare, o statuie cu o infinitate de brațe pulverizînd razboiul ca un praf cosmic" si cum nimeni nu stie sau ne stie sau va stie, ce se intampla dedesubt in psihicul colectiv, ca nu toata lumea se pricepe, se poate spune: un fel de sindrom universal căruia nu-i știe nimeni originea
=  iakab	Leonard Ancuta [31.Dec.09 14:49]
da, in contextul respectiv, se putea face usor inlocuirea, insa mi-am dorit sa fiu mult mai specific, sa vorbesc despre esenta si nu despre ardere. oricum ma bucura preocuparea ta de a intelege, de a patrunde in launtrul poemului meu. probabil ca va fi ultimul comentariu pe anul acesta, si mi-ar placea sa doresc tuturor cate ceva. cum mie insa nu-mi doresc nimic, deoarece am tot ce-mi trebuie, cred ca nu voi face urari. desi multa lume de pe aici ar trebui urata, ca se pare ca-i nevoie.
=  da, se pare că m-am grăbit	silviu viorel păcală [31.Dec.09 16:09]
dar eu cu asta vreau să rămân după citirea poemului tău. Cu stimă!
=  silviu	Leonard Ancuta [31.Dec.09 16:48]
eu zic sa ne grabim sa ne distram! ca oricum nu sunt prea multi carora sa le pese de poezie. si un cantecel vesel sa cantam, vorba aia, ca zaibarelu-i rece!
=  Leonard Ancuța	Ottilia Ardeleanu [31.Dec.09 17:14]
Pornind de la o poveste existențială de tip horror, eu cred că ții în mînă un spray al iubirii de oameni, o iubire la nivel de univers din moment ce pulverizezi “dragostea ca un praf cosmic”. Nu e nevoie de ubikul de coșmar! Cu siguranță că fără iubire pământul se autodistruge. Începutul spune asta: “ne iubim”! La mulți ani! Ottilia Ardeleanu
=  otillia	Leonard Ancuta [04.Jan.10 11:19]
nu stiu cat de mult ar putea insemna romanului lui Philip K Dick in context, dar iddea lui, ca uneori te-ai putea insela crezand ca esti in viata e destul de tentanta. pe acest antagonism, pe aceasta rasturnare din moarte in viata si invers am construit aici o emotie. o emotie a mea, pe care o simteam nu demult in timp ce priveam o cutie de suc ocean spray.
=  ***	Petru Teodor [08.Jan.10 02:54]
îmi place poezia asta pentru ca mă regăsesc în ea. aceasta apropo de "ne iubim". forma primară a iubirii este iubirea fără obiect. aici este o oglindă, de îmi este permis sa zic asta. sentimentul de spray - îl văd în primele versuri: "ne iubim, / avem sentimentul că noi sîntem vii în timp ce toți ceilalți sînt morți / [...] / lăsăm dragostea să regreseze pîna la forma ei primară". ne iubim, devenim quintesență, dar falsă (prin forma abordată, încercarea de concentrare a unui non-sine in sine nu poate duce decât la explozie), pulverizându-ne apoi prin refuzul din partea iubirii către noi (un condens ce se dovedește a fi doar praf - spray); pentru ca orice relație inițial duală, devine universală (iubire primară) abia prin refuz. ca și lemă - noi ne legăm de lucruri datorită sentimentului de lipsă acerbă a cordonului ombilical, acel lanț al existenței transformat acum extrem de subtil. /// în fond suntem legați cu cordoane ombilicale de lucruri putem alege doar să nu se vadă dependența noastră acerbă aruncându-le către cer ca într-un sac de gunoi zicând - uite cum zboară iubirea noastră spre nicăieri eu trăiesc high, high in the deep sky above all the things that I've lost above all I was microcosmos întors pe dos /// dar să continuăm poezia de aici... avem sentimentul ca noi suntem vii și ceilalți morți. iubirea de sine ne separă de ceilalți, ne face sa ne credem diferiți. cam asta a fost intenția primului vers, urmata de o intenție deloc ermetică de distrugere a acestui egocentrism. și distrugerea asta se vede în următoarele versuiri: "să iubesc măreț, cu iubirea lui Isus, să te stropesc cu sîngele lui " - aici, în versul acesta, se regăsesc mai multe lucruri - iubirea mea să devină din sine iubire de ceilalți (viața ce-o resimțem doar in mine să curgă in ceilalți, să dea viață celorlalți "să înviem copiii în mame / ce frumos pămîntul își scuipă moartea afară / oamenii vor pleca la cules oameni ca la cules de struguri"; tot aici regăsesc neputința exprimată clar - eu, nu pot prin sine da viață, iubirea de sine nu-i suficientă pentru a naște, trebuie să iubesc cu iubirea altuia/celuilalt (iubirea lui Iisus) /// abia când vedem cu degetele adulmecând greul lor sărim peste nori ca o acoladă a buzelor sub ploaia ce desface talpa de casă și ne izbăvim cu inima scoasă /// ai răsturnat mai mult decât moartea în viață și invers, ai răsturnat sinele în non-sine, în celălalt ("ce frumos pămîntul își scuipă moartea afară / oamenii vor pleca la cules oameni ca la cules de struguri"). aici mă regăsesc în tine. aici. (ți-am povestit despre egoism, iar tu îmi vorbești aici despre ruperea de sine. ceea ce-i bine!) iar partea a doua - este reînvierea sinelui, vărsarea vieții. "și chiar dacă ar fi invers" - dacă ar exista viață dincolo de moarte (când eu aș vedea în mine doar piatră, "ceilalți trăind în jurul nostru purtînd coliere de zîmbet") - viața, sindromul universal căruia nu-i știe nimeni originea (trimitere către întrebarea cea mai profundă a ființei, după ce depășește constatarea plină de euforie a suflului - "eu sunt! de ce?"; culmea, întrebarea asta se formulează în mintea mea sub amprentă eminesciană "Tu te lauzi că Apusul înainte ți s'a pus ... Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acest Apus?") - noi (reunirea celui mort cu cei vii, un soi de reînviere; zâmbetul privit ca lumină, iubire; multe amănunte ce îmi plac); evitarea încremenirii (chiar a încremenirii iubirii - se zice că trăind clipa în care ești, o negi pe cea în care ai fost; în fond asta este viața, nu?) se face prin negație - "o statuie cu o infinitate de brațe / pulverizînd dragostea ca un praf cosmic" /// un pas pus unul după celălalt mă anunță că mai am mult până voi măsura tot înaltul viața este ceea ce este prin răsucirea unei monezi fără oprire /// poezia aceasta este un joc. dar un joc frumos. reflecție, înțeleg, la schimbul de ani. ca zâmbet final, mă întreb și eu ca acel copil - "it's this real life?". succes și vers ușor. un an frumos tuturor! cu respect, pt.
=  PT	Leonard Ancuta [08.Jan.10 10:29]
multumesc mult pentru comentariul elaborat, apreciez efortul tau si ma bucur nespus ca te regasesti in poem. de altfel acesta este si scopul, sunt fericit, pentru mine, cel putin din perspectiva tecstului acesta tu reprezinti cititorul ideal. mersi!