| = daria | Carmen-Manuela Macelaru [05.Jan.10 11:26] |
| poem cu piste false, versurile incipiente induc în eroare spre un final surpriză. introducerea în poem nu anunță nimic spectaculos, probabil mulți dintre noi își încep dimineața ca tine, apoi serendipitatea din neant. ideea din aceste versuri: "în curând rămânem fără cuvinte nu mai avem cu ce să ne ținem în brațe" face ca la tine aici îmbrățișarea să aibă loc prin cuvinte. sângele pe carosabil la îndemâna tuturor, dar nimeni nu prea îl vede, bine că l-ai remarcat și ne-ai amintit de el. mcm | |
| = ... | Daria Darid [05.Jan.10 12:06] |
| mulți dintre noi își încep astfel dimineața ... dar este ceva pudic in cazul dariei, de parcă s-ar sfii să-și conștientizeze înstrăinarea ( și îmi place să cred că iubitul se întoarce cu spatele pt că ea l-a rugat, ca și cum ar fi rămas să-și arăte sieși goliciunea prin gestul atât de banal al inserției motivului călușului ). de altfel, și iubitul ei are dispozitivul propriu de înstrăinare (și fac referire la botniță). ca să aibă un sens textul, vă dezvălui că despărțirea a fost brutală, printr-un accident rutier . pur și simplu, s-a trezit și el nu mai era . era în schimb sânge pretutindeni . sau poate că erau despărțiți de la bun inceput, prin fructul zemos și stricat al înstrăinării (sau cel puțin, asta m-ar îndreptăți acel mimăm). o femeie începe să plângă . căci eu nu mai aveam cuvinte . aveam doar ochii deschiși . vă mulțumesc de trecere ... | |