| = Codita &Pufi, Pufi & Codita | Atropa Belladona [08.Jan.10 20:30] |
| Cu-adevarat Codita al tau seamana mai mult cu o pisica, pare a fi geaman monozigot cu Pufi a mea, care e mai mult caine decat pisica!:) Bine scrisa personala asta. iar poza e delicioasa, de unde deduc usor cam cum e Codita. Deja incep sa-l iubesc...:) | |
| = Carmen & Pufi | Dan Norea [08.Jan.10 20:39] |
| Carmen, dacă Pufi e aia care stă lipită de urechea ta, simt că o iubesc și eu așa, cam pe o rază de un metru pătrat. Iar poza e mai mult decât delicioasă... | |
| = Dan & Codita | Atropa Belladona [08.Jan.10 21:00] |
| Aia, si alta nu! Dar, mi se pare mie, sau dai incetisor din...Codita?!:) | |
| = Von Plush de pluș și Codiță de blăniță | Doru Emanuel Iconar [08.Jan.10 23:22] |
| M-a încălzit povestirea, mi-a reamintit de Plush,deja mi-e dor de el, ce dacă l-am văzut nu demult. Nu am să uit niciodată prima întâlnire cu ghemotocul de blană, plimbările din fiecare seară cât am stat în Italia. Eram așa de mândru să-l scot afară. Abia aștptam să ne trimită zâna. Este la fel de pofticios ca și Codiță. Preferă totuși dulciurile. Doruleț | |
| = Luș von Pluș e autorul moral | Dan Norea [09.Jan.10 02:20] |
| Doru, știu că l-ai văzut pe Luș von Pluș nu numai când ai fost în Italia, dar și acum câteva zile, când a trecut Ina prin Cluj. Și te invidiez pentru asta. Eu nu l-am văzut niciodată. Cu toate astea, el e autorul moral al acestui text. Anul trecut, cred că după ce mi-a scris Ina despre "nepotul" ei, i-am răspuns că am și eu în casă un asemenea ghemotoc. Și m-a întrebat: - De ce nu scrii despre Codiță ? - Păi după textele tale despre Luș von Pluș, eu ce-aș mai putea scrie ? Oricum nu cred că aș aduna mai mult de trei rânduri. - Ba nu, e suficient să o observi mai atent, să vezi câte poți scrie despre ea. Așa am făcut, așa s-a născut textul de față. | |
| = Dane, mânca-i-ai codița! | Gârda Petru Ioan [09.Jan.10 07:59] |
| Că tare e dulce! | |
| = Un cățeluș norocos | Goea Maria Daniela [09.Jan.10 10:28] |
| Un omagiu plăcut și de apreciat, adus de către autor celui mai mic membru al familiei. Este meritoriu gestul de a scrie despre animălușul casei. Codiță e un mare norocos, cu așa stăpân... | |
| = Paradoxal? | Rodean Stefan-Cornel [09.Jan.10 11:42] |
| De regulă, am observat că sunt lăudați autorii care au, pentru temele tratate de ei, idei interesante, deosebite, originale, sau care, în cadrul unor teme comune, folosesc mijloace artistice mai deosebite. Iată ca, mai sus avem un exemplu de cum se poate scrie un text foarte plăcut la citit pe o tema banală, cu metode și tehnici și mijloace artistice relativ cunoscute și practicate de când lumea și, paradoxal... cu atât mai mult mi se pare lăudabil rezultatul creației. Spun acestea, în condițiile în care eu nu am toate condițiile pentru a vibra sentimental pe aceeași lungime de undă cu autorul (eu nu am animale de casă, sau de companie, sau cum s-o mai zice despre ele) și totuși textul m-a impresionat plăcut. În opinia mea, explicația ar fi: sinceritatea exprimării gândurilor și sentimentelor, pasiunea pentru scris, rigoarea, priceperea. Textul nu este uniform, în sensul că el cuprinde atât o parte importantă sentimentală, de omagiu adus cățelușului ("pechinez", nu "pekinez", vezi DOOM pag. 586), dar și considerații privind pregătirea pentru viață a tinerilor, sau soluții pentru îngrijirea câinilor pe timpul absenței de la domiciliu a stăpânilor etc. Dar fiind încadrat la "Personale", acest melanj, eu spun că merge chiar bine. Felicitări, Dane, pentru text, mă bucur și eu pentru bucuriile pe care ți le aduce acest cățeluș. Cornel | |
| = Da... | Vali Slavu [10.Dec.18 14:27] |
| Eu nu aș ține câini în casă. De fapt, mie nu îmi prea plac câinii și (cum bine știi dintr-o întâmplare de astă-vară) nici stăpânii lor nu mă plac pe mine. Codiță însă e o scumpete de pisico-veveriță, așa că îmi place. Apropo, știe că a ajuns vedetă pe Agonia? Ți-aș adresa tradiționala urare: "Pupa-o-ai sub nume!", dar, dacă deja ai urmat îndemnul lui Nelu Gârda, nu mai ai sub ce. :) | |
| = Urări despre codița lui Codiță | Dan Norea [09.Jan.10 13:02] |
| Nelu, Vali, sunteți (de)formați epigramatic până-n măduva oaselor. Se vede asta din urările dulci-răutăcioase adresate. :) Daniela, nu știu dacă e vorba de noroc la mijloc. Având mulți copii, casa noastră a găzduit succesiv un papagal, o pisică, un cățel de rasă caniche, doi iepurași, două broaște țestoase și, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Codiță. Toate, fără excepție, au fost pe rând cadouri pentru unul dintre copii, pe care nu le puteam refuza fără a provoca o suferință. Cornel, ca de obicei - o analiză fără reproș. Mulțumesc pentru îndreptarea "pechinez", îmi permit să fac corectura direct pe text, chiar dacă îți las observația fără obiect. | |