| = lema gestului (tu știi) | Maria Gheorghe [18.Jan.10 01:03] |
| tu știi am mii de fotografii acum sunt însă-n jarul în care rugăciunea se adâncește-n mine-n minunea din niciuna și parcă-ntr-o părere stă punctul meu de sprijin și multele dileme între-un cais și-un vișin ar fi să fie locul în care am știut cum e să faci să fie un singur început... în fine, suntem undeva-cândva 2 a ieșit călduros și cu un soare de jar... cred că-i cuvântul cel mai iubit de inorogul alb... acum, că tot am încheiat cu albumul și mâine îl dau la legat, aș mai pune și valurile astea ale memoriei atât de afective... toată dimineața m-am codit după... din valuri de memorii/trei corbi într-un castan/stăteau pe creanga vieții/ în clipa dintr-un an/ și-n răsăritul zilei/ în umbra de sub nor/ peninsulara seară/ în zborul de cocor/ ținea în derivată/doar punctele de sprijin... iar când toate par că-s spuse și în multe vezi un rost într-o mică întamplare vezi că-n clipa ta-i un cost costă visul dimineții când un cântec te-a trezit și un clopoțel la poartă din bătaia-i ți-a șoptit de-o poveste-n care locul se născuse dintr-un abur și în care radicalul întâlni un minotaur de acum în labirintul cu securea-ngemănare îți croiești printre desișuri o poiană și-o cărare spune tu zicea o umbră care aducea cu tine ce înseamnă răsăritul pentru ziua care vine dar un răsărit ca astăzi pentru ziua ce-a trecut ori apusul ce-o să vină pentru noul început de ar fi să-ți spun că-n toate e și viața din oglindă poate vei vedea nuanța pentru ciobul de pe grindă ori de-ți spun că-n veghea zilei lângă lanul de secară e o gară fără linii pentru trenul dinspre seară... stai acum ascultă-ți gândul lasă-l rătăcind prin tine și oprește-l între goluri unde-i cald și unde-i bine și aici deschide sticla-n care ții mesajul mării și atinge întâmplarea-n punctul de pe dunga zării și aproximându-ți ținta fă un arc de cerc prin vis și ghicește-n semnul zilei poarta dinspre paradis... mă opresc puțin în ziua când bătea departe toaca și-n șotronul de pe scară cineva oprise joaca... chiar acum pe scara vieții Ponna-l latră pe Ulysse care încordându-și arcul săgeta-n creanga "caisse"... din valuri de memorii și căutam poze... și nu mă puteam opri la vreuna... nu mi s-a mai întâmplat... ce poze ai alege pentru...? aș pune între amphiteatru și vraja mării... sau chiar ultima, ca și cum ar fi cea dintâi... | |
| = caut o fotografie | Ioan-Mircea Popovici [20.Jan.10 00:34] |
ninge-n gândul meu cu cetini și cu alb de pescăruș doar aici intre memorii am un loc din clipa lunga unde clipele topite nu-si gasesc ce sa-si ajunga si atunci fac loc uitarii si privesc intr-un butuc inelarele lui varste si o iau de la-nceput si revin in iteratii intr-un sir mai dens ca ieri si-n inelele din lemnul muguri unor primveri fac sa fie din tacere cant din cantul de acum si in jarul ei de pipa creste lanul de tutun ma opresc putin in seara cand credeam si inca cred ca o floare nu se schimba chiar de-onghite bietul ied si pun gandului scanteia convergentei din intoarceri si in puncte unghiulare vad cum zboara sapte nasteri zic de una sau de doua sau mai bine dorm acum si ma-nchid in visu-n care ratacesc pe un alt drum .............................. seara asta adunam niste poze cu toata dragostea mea cu tot cugetul meu si din tot sufletul sa vezi si tu cum este sa iubesti Infinitul cum este sa cuprinzi nesfarsitul sa te aduni din farame si din nisip cum este sa cresti plop de vis infipt puternic in nimic... incepe iar sa ninga tu-mi vii spre inceput si-n seara ce se lasa cuvantul meu e mut si tin fara cuvinte imbratisarea serii si-n nebunia arsa ma simt in miezul verii ..................................... si aici marchea doar miezul din butucul meu de piatra miez cu curgeri de cascada unde nu stau sa se vada albul noptilor cu luna si zapada afanata ori povestile de seara cu acum din altadata eul meu sta in puterea portilor cu usa noua si din visul amintirii fura closca de pe oua si o uita-n podul casei unde eu copilaream si in care doar naluca stie gandul ce-l visam acum las sa cante tarmul intr-un portativ cu tiv si din zborul unei pasari iau o umbra de motiv si-ntr-o geometrie noua taieturi de nod abstract zic formula "fa sa fie" si scriu piesa de un act am promis fotografia care sa marcheze ea borna noilor versante si cararea mea cu stea daca-ti zic ca-i inceputul unui drum fara sfarsit poate crezi ca-i o minciuna ori ca m-am imbolanzit ............................................ ........................................... .............................................. " am înălțat altarul pe țărmul meu cu jar în rugul rugăciunii cu jertfa dintr-un dar zidind în mine clipa mâniei și-a durerii în vidul alb e cântec din pântecul tăcerii prieten mi-este doar butucul plin cu ușile din vis pe cărarea spre origini fără chei de compromis" ti-am deschis aici o paranteza pe care acum o inchid e-n antiteza cu o ipoteza deja verificata niciodata acum e loc de altadata ninge-n gândul meu cu cetini și cu alb de pescăruș | |