| = Dorința întoarcerii în timp | Cătărău Alina - Andreea [22.Jan.10 13:02] |
| Foarte frumos. Din păcate nu putem să ne întoarcem în timp, pentru a urca "zidurile de vise" și nici natura nu poate reveni la starea ei primordială, așa cum a creat-o Dumnezeu, dar putem să ne mqi imaginăm acestea. Citind această poezie am simțit cum s-a fisurat o coardă din inimă. Foarte frumos... Totuși acum găsit trei greșeli de scriere, care cred că sunt făcute din grabă sau neatenție:"lumânăriâ" - lumânări, "noă" - nouă și "u" - cu. Voi mai trece pe aici, pentru că-mi place ce-am citit până acum. Cu respect, cătărău Alina | |
| = Să vedem... | Rodean Stefan-Cornel [22.Jan.10 13:01] |
| Domnule Gongu, Mi-a plăcut poezia de mai sus, atât ca mesaj (interesant cum, într-o rostire nostalgică, aș zice eu, acest poem transmite speranța), cât și ca stil (nu știu ce să evidențiez, dar sunt multe figuri de stil frumoase), dar mai ales ca prozodie (atenție, însă, că față de metrica generală, în care după 3 picioare și jumătate în iambi, este cezură, la versul 2 din ultima strofă, mergeți cu ritmul iambic, până la capăt fără cezură, ceea ce-l face să sune altfel decât ne-am obișnuit până atunci; de fapt se și vede că față de versul cu care rimează, are o silabă mai puțin). Părerea mea este că, întâi trebuie să corectați cele câteva greșeli de tastare, apoi, să vedem ce vor spune editorii... Dar, să vă spun, pe scurt, unde sunt cuvinte scrise greșit (fără a vă explica greșelile): lumânăriâ, Neândrăzneli, noă, u, le'numeri. Succes! Am onoarea să vă salut! Cornel Rodean | |
| = Mulțumiri pentru atenționare. | viorel gongu [22.Jan.10 18:37] |
| Mulțumiri domnișoarei Alina pentru atenționări și aprecieri.Putem reveni la starea inițială. Începutul și sfârșitul sunt a filei două fețe Vede-n capăt începutul cine știe să le-nvețe Tot ce-a fost iar o să fie, în prezent le știi pe toate... | |
| = Atenționările constructive ale unui cunoscător le apreciez ca pe un vin vechi. | viorel gongu [22.Jan.10 18:39] |
| Domnule Rodean, sunt încântat că mi-ați trecut pragul dar mai ales pentru observațiile corecte venite de la un priceput. M-am străduit să îndrept zbârcelile semnalate. Vă mulțumesc mult. Am văzut cum s-au pronunțat editorii și mi s-au adeverit cuvintele lui Blaga privitor la pietrele lovite. Le mulțumesc editorilor pentru avansul de încredere. | |
| = Adăugare | Cătărău Alina - Andreea [23.Jan.10 21:59] |
| "Începutul și sfârșitul sunt a filei două fețe Vede-n capăt începutul cine știe să le-nvețe Tot ce-a fost iar o să fie, în prezent le știi pe toate..." (Viorel Gongu) Mai mult decât atât,le putem imagina puse cap la cap ca un cerc. Eu l-aș numi "Cercul vieții și a morții" sau "al începutului și sfârșitului". | |
| = glossa lui Eminescu | viorel gongu [24.Jan.10 00:05] |
| Domnișoara alina eu văd viața ca pe o spirală ciclică extensivă care în momentul în care se lovește în pereții oului primordial se-ntoarce-n ea ca un șarpe întors pe dos și prin implozie reia acelaș blestem și acelaș șir de greșeli pe care nu le-am consumat cu un ciclu înainte. Finalul strofei citate din Eminescu era Dar de-a lor nimicnicie te întreabă și socoate Fără grijă fără teamă ce e val ca valul trece .... | |
| = Cu alte cuvinte | Cătărău Alina - Andreea [24.Jan.10 02:00] |
| suntem osândiți să repetăm greșelile din care n-am tras învățături. Eu așa o înțeleg, sper, numai să nu greșesc, dar cam la această concluzie mă duce cu gândul acea "spirală ciclică" de care ați pomenit. Dacă doriți abordarea problemei într-un sens mai larg, putem spune că fiecare om face aceleași greșeli ca și tot oamenii din-aintea lui. (spre exemplu suferă, fiindcă viața e mai dură decât pare, iar visele sale se naruie). | |
| = Noi suntem Barock | ilica ioan [02.Feb.10 03:41] |
| domnule Gongu,poezia e super,in masura in care o lasi sa curga,ca o apa, intre noi,scriitor,scriitura si cetitor...Am zis ca o poezie devine utilaj,abia dupa ce o demontezi: viata-gheata umeri-numeri ceara-seara mers-vers Asa ai gandit-o,o citesc si descopar ca in unversul asta al tau e ceva din existenta mea...O poezie se traieste ,se asuma, se ....uita Respectele mele! | |
| = Domnul ILINCA IOAN | viorel gongu [03.Feb.10 02:17] |
| Domnului Ilica Ioan vă mulțumesc și fiți binevenit în castelul meu, Aprecierile mă onorează și mi-a, permite, cu voia dumneavoastră, a completa gîndul dumneavoastră despre poezie cu speranța că poezia cu vers clasic nu va dispare niciodată. Este încă loc de exprimare în acest fel. Este adevărat că necesită ceva mai multă muncă "la sală" dar masa musculară neșlefuită dă forță dar nu și frumusețea statuilor grecești. | |