| = de vb cu sotia | marian vasile [27.Jan.10 18:43] |
| Apreciez tăria de care ați dat dovada. Dar era de fața ...dânsa? (Răspuns soției la aniversarea mamei ei După ce-am zvârlit pe gât un vin aspru și-un vermut risc acum să m-ologească și-i zic: „domunul s-o primească”). | |
| = Curajul de a nu te teme | florian abel [27.Jan.10 19:08] |
| De-i adevărat ce spui, Un așa curaj mă-ngheață! Dar părerea mea-i că nu-i, Din moment ce ești în viață. | |
| = Marian Vasile și Florian Abel, răspunsuri ne-epigramatice | Ioan Jorz [27.Jan.10 19:26] |
| Marian Vasile, mulțumesc pentru replică! Se putea mai mult, dar așa, din fuga condeiului, merge! Cu amiciție, Florian Abel, după cum se poate observa sunt în viață. Glumind, șampania am băut-o, n-am bătut-o! Bună replica, se-apropie de ceea ce s-ar numi duel epigramatic. Mulțumesc! Cu amiciție, | |
| = Domnul... soacră | Ruse Ion [27.Jan.10 19:58] |
| Citind catrenul despre soacră O clipă am rămas perplex, De venerația ta sacră, Pentru schimbarea ei... de sex. | |
| = cam scărpinată | Laurențiu Orășanu [27.Jan.10 20:12] |
| Ne zici, pe site, că n-ai țipat "Mulți ani trăiască" - asta-i bună! Dar, lângă tortu-nsiropat, Precis că i-ai cântat în strună. Calimero Cam scărpinată pe după ureche. Nu mă refer numai la nefirescul urării finale, ci și la felul în care începi (cu "ce nu i-ai cântat"). Precizarea "când" (la momentul aniversar) vine și ea, nefiresc, după. Suferă la construcție, părerea mea. Sper că era epigrama ta, că nu vreau să critic clasicii... Ia să vedem ce spun și alți posesori de soacre. | |
| = Clasici și clasici... | Ioan Jorz [27.Jan.10 20:27] |
| Nea Ion Ruse, mulțumesc pentru replică și vizită! Cu amiciție, Laurențiu Orășanu, desigur că epigrama este a mea. Asta înseamnă că ai criticat un clasic... în viață. Am simțit nevoia să amintesc de Alexandru Misiuga, supranumit și "tartorul soacrelor" - epigramist de mare valoare, care a trecut la cele veșnice nu cu mult timp în urmă. Cât despre construcție, ce să zic? Nu e dintre cele ideale, dar nici de aruncat nu e. Pentru a evita rima alăturată, care, conform părerii mele, scade valoare unei epigrame, am recurs la această construcție, unde versul cuprins între paranteze precizează momentul. Mulțumesc, pentru vizită și observații! Cu amiciție, Ioan J | |
| = Rime | Dan Norea [27.Jan.10 21:28] |
| Ioan Jorz, am mai întânit părerea asta, că dintre cele trei tipuri de rimă (încrucișată, împerecheată și îmbrățișată), singura recomandabilă în epigrame este cea încrucișată. Sau mă rog, mai nuanțat, celelalte două scad valoarea epigramei. Spune-mi, te rog, cine și unde a enunțat sentința asta ? Tot ce știu este că Ionel Iacob-Bencei, pentru concursul de la Timișoara, impune prin regulament rima încrucișată. Dar asta nu îi dă caracter de lege, nu ? | |
| = Respect de ginerică | Mișu Petrescu [27.Jan.10 23:27] |
| Vi cu una ceva mai veche: Prinosul de recunoștință ‘I-ofer, galant, ca ginerică, Însuflețit de o dorință: Să gust din el… o bucățică. | |
| = Despre rime... | Ioan Jorz [28.Jan.10 18:17] |
| Dan Norea, așa se spune printre epigramiști. Asta nu înseamnă că alte rime (îmbrățișată, alăturată) ar fi folosite în mod incorect. Am discutat și eu cu maestrul Ionel Iacob Bencei, referitor la recomandarea de a fi folosită doar rima încrucișată pentru epigramă, ba, mai mult, iambul și troheul. Pentru muzicalitate. Am și primit de la domnia sa, la scurt timp, un teanc de referate și comunicări (dactilografiate) semnate Trifu, Ghițescu, Dimitrie Jega ș.a. Personal, cred că rima alăturată și, de ce nu, cea îmbrățișată, sunt într-o apropiere periculoasă de versificația populară (v. cântecul satiric, strigătura, orația etc.) existând riscul de contaminare. Dar asta este doar o părere. Cu amiciție, Ioan J | |