| = luna asta mă cam încurcă | Carmen-Manuela Macelaru [31.Jan.10 08:26] |
| eu aș termina prima parte a poemului aici: "speriat înfrigurat toate cele" lasă cititorul în expectativă și aș continua apoi cu partea asta: "să vă povestesc cum....." mi se pare în plus:"mă îndrept spre lună cu niște mișcări/de parcă m-ar fi pescuit cineva/încep să văd blocurile/ca pe niște imense plante de beton//lumânarea pe bolta cerului/aerul este înlocuit de muzică", dar poate ar justifica puțin titlul, merge și fără. un poem cu metafore originale, așa cum ne-ai obișnuit. mcm | |
| = Ștefan Ciobanu | Ottilia Ardeleanu [31.Jan.10 11:22] |
| Un poem al figurilor de stil: “sunt pe picior de virgulă”, “am pumnii ca niște mere roșii de câte vitrine am spart”, “mai e până să facă soarele lumânarea pe bolta cerului”. strofa aceasta este în întregime de excepție: “oamenii știu că trebuie să se oprească la roșu chestie care trebuie învățată și din fiu în tată departele însă mă trage de sfoara aurită ca pe o jucărie pășesc pe capotele mașinilor de parcă aș fi ciuperca unei bombe atomice”, O încercare de desprindere de lume, de plutire, de ireal. Ca o povestire în fața oglinzii. Dar, în tot acest timp, inima zace pe o bordură! Ottilia Ardeleanu | |
| = "să vă povestesc" | Alexandru Gheție [31.Jan.10 11:46] |
| o poezie a desprinderii de banal, de cotidian, de oameni care nu se uită nici la ei, dar apoi la zbor, la plutire către departele din carne macră de lună... Și în această desprindere se încearcă totuși salvarea celor de jos prin magia poveștii, însă povestea se izbește de oglindă... povestea își vede doar povestitorul, repetând. Versurile finale întăresc afirmația, inima, nici ea nu privește înspre înalt. Nu am nimic cu imaginea din final cu inima stând în "cur", e chiar una de efect, însă nu prea îmi sună bine aici, e o poezie cu multe metafore, imagini deosebie, sensibile. îmi pare că ultimele două versuri sunt din altă lume. Dar cine sunt eu să...? Bun! ps - versurile melodiei - ok numai bine, alex | |
| = raspunsuri | ștefan ciobanu [31.Jan.10 14:27] |
| : nu neaparat pentru ca se leaga de titlu am pus strofa aceea acolo, ci pentru ca face parte din dans. ottila, inima care asteapta pe bordura este motorul intregii poezii. multumesc de observatie alexandru, am simtit diferenta dintre ultimile doua versuri si restul textului. m-am decis sa le las, ca o revenire brusca la realitate. :) duminica placuta va doresc | |