| = ne spuneam că sîntem înscriși în the church of starvation | Iakab Cornelia Claudia [05.Feb.10 12:14] |
| un text in continuarea lui servitium "' al lui v. munteanu, care vine in continuarea lui'" sa comunicam pe dinamic" o alta treapta, reintoarcerea la unghiul cu puterea: aici e constiinta femeii de servici" | |
| = traforaj texistential | calota rodica [05.Feb.10 20:05] |
| De ce s-o urasti pe mama, ea nu e decat moderatoarea pacatului originar si,la talentul pe care il ai si pe care il poti exploata prin forare(nu prin tra-forare), va trebui chiar sa-i multumesti!Cand vei "decupa oameni" din magma adevarului etern-sanjabil(schimbabil),vei fi deja Demiurgos sau,dupa caz,Demiurbos(boss pentru cei care inca mai traforeaza placajul texistential! | |
| = ... | Monica Manolachi [06.Feb.10 14:05] |
| Mi-a plăcut reflecția asupra decupării după același model, căci decuparea greșită are și ea rostul ei. Voi reține de aici mai ales această “anacondă care înghite drumuri / și le digeră cînd doarme” (cred că am și eu o anacondă pe undeva, dacă nu m-a lăsat memoria...), precum și foamea de după din “cerul gurii [mi-e] ars de o absență nesănătoasă”... amăgită de ce tocmai cu un beef curry? Oricum, încântată de intuițiile tale. Mă mai întreb de ce crezi că “uitările londoneze sînt întotdeauna feroce” sau poate este numai un gând temporaro-fantezist. | |
| = re | emilian valeriu pal [07.Feb.10 14:36] |
| Cornelia, Rodica, multumesc de semn. Monica, anaconda aia o am si eu in mai multe texte. Cit despre beef curry trebuie sa ma laud si sa zic ca in Chamonix am reusit sa maninc de unul singur o conserva de beef curry si mi-a luat foc gura. Iar uitarile londoneze sint feroce pentru ca dupa trei zile de mers prin ploaie nu stiu ce ma deprima mai mult: umezeala sau sufocarea. | |
| = atît de mult îmi lipsești | Ada Ionescu [08.Feb.10 20:19] |
| ***** "dumnezeul meu dumnezeul meu dacă aș fi știut aș fi exersat toate nopțile cum să decupez oameni care să rămînă cu mine" ... plus alte câteva metafore existențiale foarte reușite. Trece timpul și nu numai el... | |
| = Lucrul pe text | Tudor Cristea [09.Feb.10 16:41] |
| Un text interesant, bine susținut, bine ritmat, adică. Totuși aici par a coabita două poeme, destul de diferite și ca idee (sentiment) și ca stil. Prima strofă e din alt text; ca să facă parte din acesta (și să justifice, oarecum, și finalul - care e, de asemenea, sub nivelul părții centrale), ar trebui, poate, redusă la patru-cinci versuri. Lucrul pe text e obligatoriu și în poezia aluvionară a vremii de azi...În care stilul colectiv estompează amprenta personală. | |
| = felicitari pentru partea superba | Dumitru Mălin [13.Feb.10 18:48] |
| Sunt de acord cu Tudor Cristea... E un poem frumos, plin de metafore existentiale traforate inteligent, dar si cu multe "aluviuni' redutante, gen "o femeie se pregateste sa nasca', "am inceput sa mestec scoarta de stejar ca un mistret..." si mai sunt multe. Orcum felicitari pentru partea superba a poemului | |
| = mâna lipită de piept(ul celuilalt) :) | alina livia lazăr [20.Feb.10 19:16] |
| Emilian, nu am timp acum să scriu mai mult, vreau doar să îți salut textul și să îți sugerez (deși cred că am mai făcut-o) să scrii proză. Altfel, fragmentul cu bomfaierul s-a lipit cel mai bine - probabil, vizual - de mintea mea. Numai bine. | |
| = nu costa - pur si simplu | Anni- Lorei Mainka [10.Mar.10 18:09] |
| pur si simplu nu se exista! - ma refer la miini lipite de piept poti sa le incerci cu traforajul un text extra - da , scrie proza , egal , tot imi plac textele tale si ma tot intorc si zvircolesc intrebindu-ma cum faceti de scrieti atit de mult si atit de bine? | |