| = Voiculescu Daniela.Sensibilitatea pusă în operă de o persoană cu antecedente. | viorel gongu [08.Feb.10 16:56] |
| Un poem echilibrat ca o iubire târzie care vrea o primăvară. Apelativul , reluat la fiecare început de strofă e susținut tandru, fără excese pe parcursul fiecărui episod. a doua strofă vorbește în subconștient, cu resemnare și totuși cu speranță. Resmnarea unei vârste târzii e descoperită de "spinii în sensul predestinat" alăturați "hărții de păianjen". Ambele elemante pledează pentru ireversibilitate și vârsta care nu iartă pe numeni. "Tăcerea ochiului de colibri" s-ar fi dorit un "veșnicverde" numai că, acel colibri rupe sentimentul aruncându-l în efemeritate, ochi asociat colibriului pare o forțare. Poate un altfel de ochi...? Se simt discret mici forțări generate de meșteșugul celui care știe desenul care sunt atenuate de acelaș meșter , care-și simte deviațiile. Una peste alta este un poem sensibil scris de un autor care este un bun meșteșugar. | |