| + Originalitate | Nicolae Popa [16.Feb.10 14:04] |
| Urmăresc tot mai captivat cum scrisul lui Ștefan Ciobanu capătă nuanțe distincte în contextul industriei poeticiești de azi. Reușește să fie original chiar și acolo unde, sau mai ales acolo, primele cuvinte par să nu anunțe nimic spectaculos. Ba din potrivă - ai impresia că vor luneca în patetism. Și deodată totul se răstorarnă: "era liniștea aia în care oglinzile făceau pui ca apucatele" sau: "care cânta la un cimpoi de trezise toți fluturii cu suflet de vultur" Totodată recurgi și la un procedeu invers. Treci de la expresii și imagini tari la o tonalitate firească, care îmblânzește și domesticește: "să le pun vată cu acetonă între degetele de la picioare să le fie răcoros mersul" sau: "puii cu pielea de oglindă cădeau cu zgomot de parcă ploua cu ancore" În general puterea de seducție a acestor două versuri mi se pare ieșită din comun. Acest poem se autodivinește cu exactitate în final: "așa că toată gălăgia aia aluneca în liniște" Ar fi anormal sa apreciez originalitatea unui poem și să nu-i dau stea. Stea! | |
| = Ștefan Ciobanu | Ottilia Ardeleanu [16.Feb.10 20:32] |
| densitatea de liniște. poate ca la matematică, un calcul de combinări de n luate câte m, ceva apăsător, ucigător precum "moalele sângelui", iată cum văd eu răbufnirea aceasta poetică. Ottilia Ardeleanu | |
| = raspunsuri | ștefan ciobanu [17.Feb.10 14:56] |
| : dl. nicolae ma bucur ca rotundul poeziei, redefinirea linistii, nu a suparat cititorul. rasturnarile stilistice vin ca o dezamortire fata de cotidian. un refugiu ca pe coridoarele unui fulg de nea. va multumesc de steluta si vorbe ottilia, n-ul din m, ma degraba ca o papusa din alta. ca la matrioska multumesc de trecere | |
| = Compus din non-derivate | Yigru Zeltil [06.Mar.10 11:50] |
| Este aici o poezie care își compune din non-firesc firescul, și reușește, de fapt, să acorde firescului din urmă valoare primă, originară, joc prim - tocmai de aceea subtilitatea lovește, nu se mai ascunde printre nori luna Poeziei... Aș spune: promițător, dacă n-ar fi depășit deja promisiunile... | |