Comentariile membrilor:

=  Grație într-o clipă, zborul	Dana Stefan [20.Feb.10 12:29]
fac precizarea, ca definitiv sa nu mai existe confuzii: cei care colaboreaza in asemenea formula nu vad intregul decat cand e postat. nu-si stiu decat propria imagine, sunt concentrati doar pe ea, nu citesc poemele celorllalti decat aici pe fila, alaturi si aidoma celorlalti care se opresc aici sa citeasca. asa ca tin sa imi exprim placerea de a parcurge un spatiu unde poemele marunte cat varful de ac imi sunt o incantare. personal, disting poemul lui doru iconar, doru, sunt mandra de tine, uite ca munca, efortul tau in a-ti construi propriile spatii da de-acum roade. sunt placut impresionata de poemele tuturor, sunt mici bijuterii. bia, in conditiile de sanatate prin care ai trecut, ai din partea mea toata consideratia. Linea
=  Singurătatea păsărilor	Magdalena Dale [20.Feb.10 15:39]
S-a mai spus, dar simt nevoia să subliniez și eu că văd poemele celorlalți colegi pentru prima oară. Cristina Rusu este cea care cunoaște toate poemele, noi nu știm decât propriul poem. Comentând acum celelalte poeme este ca orice comentariu la un poem de pe site. Nu am comentat și nu voi comenta poemul meu! Pot însă să-mi spun părerea despre haiga în întregime, care este o surpriză frumoasă, fiind armonios alcătuită. Remarc grija de a nu se repeta tonurile de albastru, între pozele cu acest fond fiind intercalate alte poze cu un fond de altă culoare, realizându-se în acest fel armonia întregului. Cred că poemul Loredanei Dănilă este foarte bine ales să fie primul deoarece exprimă poate cel mai bine ceea ce i se întâmplă chiar cititorului. Popas de-o clipă printre păsări și poeme. De altfel poemul îmi place foarte mult deoarece dincolo de observația legată de popasul grăbit al păsării printre flori, acest haiku poate avea similitudini cu atitudinea pe care uneori noi oamenii o avem în viață. Depinde cine dorim să fie florile și cine pasărea… Sunt câteva poeme care mi-au atras atenția, cum este poemul Siminei S. Scladan. ”Nicăieri hrană- / pe albul zăpezii / doar ea și umbra”. Din nou umbra poate fi a oricui. Hrana poate fi în cazul omului și hrană spirituală iar în lipsa ei umbra ce însoțește făptura. O singurătate totală în fața unei imensități albe. Aceeași singurătate o regăsim în poemul lui Darjan Tanta. De data aceasta este ecoul verii ce se aude în fundal. Momente însorite și tristețea când ele au devenit doar amintiri. În poemul Liviei Ciupav sfârșitul este privit în alt fel. ”Sfârșit de sezon –/ pe țărmul abrupt / o rândunică”. Țărmul abrupt dă greutate poemului deoarece poate avea multe sensuri. O altă interpretare dă singurătății și Cristina Rusu în poemul său. ”În lațul gol / doar frunzele toamnei / zădărnicie”. Aici avem un contrast frumos între toamnă care în mod obișnuit este privită ca un anotimp al bogăției, al roadelor și lațul gol. Tot singurătate regăsim și în poemul Anei M. Bezem. ”Singurătate -/ iubirilor de-o toamnă / martor doar vântul”. Singur este și prădătorul și victima sa ca în poemul lui Ion Rășinaru sau în poemul lui Ioan Mărginean. În poemul lui Ion Rășinaru avem și un contrast frumos între vântul care șuieră și zvârluga încremenită în clonțul bâtlanului. Este ambiguitatea care dă forță poemului. Vântul care șuieră este poate o amenințare și pentru bâtlan care se oprește o clipă să-l asculte. Magdalena Dale
=  Precizare și...	Florentina-Loredana Dănilă [20.Feb.10 18:02]
Magdalena Dale, întrucât ai remarcat poemul meu, fac precizarea că primul vers a fost scris de Bia. Eu avusesem altul, mai puțin inspirat, astfel că „laurii” se împart. Mulțumim pentru comentariul elaborat. Mă bucur ori de câte ori tălmăcești sensul poemelor mele, cât și ale altor colegi. M-am bucurat și eu să fac slalom printre popasuri și zboruri, deci adresez felicitări și mulțumiri colegilor care au contribuit. Mie, aceasta mi se pare partea cea mai interesanta la construirea acestei haiga, faptul că așteptăm surpriza de a vedea întregul.
=  grația	Cristina Rusu [20.Feb.10 18:29]
Loredana, nu este chiar așa. eu ți-am dat o idee să folosești un singur cuvînt din primul vers. popas este al tău, deci nu am avut eu treabă acolo. te-ai descurcat bine. ai avut și o poză care ți s-a potrivit. Dana, doar tu și Magda ați folosit cuvîntul tril. este foarte potrivit pentru un poem haiku. tu l-ai pus la singular iar Magda la plural. mi-a plăcut acel tril stins care are conotație și cu seara. ca o jale, un cînt de jale al unei păsăruici atît de mici. ai și cuvîntul frînt care dă greutate poemului. ai găsit cuvinte potrivite pentru a scoate totul din imagine. Magda ai văzut că poemele sînt mult mai bune și au cuvinte cheie. la tine poemul este un haiku scris ca la carte. ultimul vers este foarte potrivit pentru un poem de primăvară. interesantă și așezarea planurilor la tine. nu știi exact unde se desparte poemul. este ca un întreg dar se poate citi cu kireji și după primul vers și după al doilea. în ambele situații se înțelege bine.
=  Oameni și păsări	Gârda Petru Ioan [20.Feb.10 19:07]
Stimați colegi, cred că sunteți, în frunte cu Bia, mari iubitori de natură. Fie ca primăvara să vă găsescă sufletele gata de a se umple de alte bucurii. Bia, cred că ar fi interesant și un Slide Show cu aceste creații, nu?
=  Să fie aripa? Sau aerul? Sau simplu, doar clipa?	Călin Sămărghițan [20.Feb.10 21:09]
Poate că păsările sunt specia cea mai invidiată de om. Unii și-au inventat atunci aripi, alții sar orbește în gol. Alții scriu poezii ca apucații. Astfel, ideea Cristinei Rusu a zburătăcit o clipă mai îndelungă, a știut din nou să adune, a știut să culeagă. A știut să fie mai altfel. A pus totul la unison, a rescris răbdarea, a știut să guste culori. Un fel de-a uita că suntem doar oameni. A insistat, s-a întins, a reinventat cântecul și structura penei de la început. Vertebra a simțit pentru o clipă că i-a crescut pe dinlăuntru sămânță de cer. Și-a îndoit spinarea, și-a curbat ochiul, și-a deschis palma inimii înspre stăpânii cerului. Și ai apei. Și ai scorburii. Și ai copacilor. Ai zăpezii și ai florii de cais. Invitații au pus în cuvânt note sonore, sau poate discrete. Un dans în vânt (o, ce egretă fabuloasă la Tincuța!). Cristina Rusu reinventează spațiul de sub cer. O, ce patrie! E greu să zbori. Să-mi spună cineva că asta nu e planare, că nu e cânt cu pene de vânt! Să-mi spună cineva că n-a simțit cum îi cresc aripi direct dinnnnn spinare!
=  ***	Adriana Marilena Simionescu [20.Feb.10 20:17]
Oamenii se nasc pentru a iubi, a munci și a dărui, așa cum pasărea se naște pentru a zbura, așa cum ați facut voi aici cu grație, culoare și sensibilitate în această haiga în lanț. Pasărea cântă chiar dacă știe că ramura pe care e așezată se rupe pentru simplul motiv că are aripi. E întotdeauna frumos să vezi o pasăre avântându-se către soare, pentru că așa cum spunea Nichita Stănescu < oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru > Felicitări, dragi colegi și muza inspirației, fie întotdeauna cu voi! Ama
=  noi oamenii	Cristina Rusu [20.Feb.10 21:15]
Ioane, în frunte cu tine că tu ești domnul gaiță și vorbărețul șef. și tu ai avut o imagine frumoasă, iar poemul inspirat de asemenea. Adriana, ești sensibilă și ai venit cu un comentariu pe măsură. oamenii se nasc pentru a trăi în iubire și armonie. mă bucur că am colegi buni și prieteni aproape. prietenia este un dar de la Dumnezeu. chiar Hristos spunea că El este prietenul nostru și ne numea pe toți prieteni. mulțumim pentru bucuria care o împarți cu noi. bia
=  pasarile	keller victor-theodor [21.Feb.10 09:06]
Pasarile sunt cele mai desavarsite dintre toate fiintele zburatoare, ce pacat ca păsările vor fi afectate din ce în ce mai mult de modificările climatice. Căldura excesivă le determină să își schimbe des locul și, pe măsură ce zboară cât mai sus ca să se adăpostească de zăpușeală, există riscul ca habitatele lor să scadă.Noi stim ca Domnul Iisus, Mantuitorul nostru iubea pasarile ca si toti cei care au lasat un pic dn sufletul lor in aceasta pagina, prin dragoste de frumos, dragoste de pasari. Poate prin iubirea noastra le vom salva! Vad aici o rezonanta creatoare ce a scos la iveala o capodopera. Felicitari tuturor participantilor. keller victor-theodor
=  Armonie	tincuta horonceanu bernevic [21.Feb.10 10:29]
Privind frumusețea acestor păsări și cuvintele prind aripi! Felicitări Cristina pentru inițiativă! tincuța
=  bucuria de a împărți	Cristina Rusu [21.Feb.10 10:39]
Călin, Victor, cel mai important lucru este bucuria de a fi împreună. subiecte pentru haiga sînt destule. sperăm că vom veni cu poeme din ce în ce mai bune. mulțumim de cuvinte Tincuța, nu inițiativa este cea mai importantă ci timpul dedicat și munca pentru a construi poeme bune. pe colegii tăi trebuie să îi feliciți întîi, pentru munca și dăruirea lor. inițiativa nu costă nimic. mulțumim de participare. bia
=  Păsări, flori, gâze, pești...	Dan Norea [21.Feb.10 11:46]
Văzând această revărsare de păsărici, mi-am dat seama de ce nu voi avea niciodată un prea mare succes în haiku: sunt un citadin prin excelență, neinteresat de diversele exponate ale faunei și florei. Ori haikuul este, prin definiție, un poem al naturii. Concret, pot spune că n-am recunoscut decât două- trei păsări din bogata galerie de aici. La fel stau la capitolele flori, gâze, pești... Învățătoarea mea s-a chinuit patru ani să mă învețe diferența dintre leuștean și pătrunjel. Revin la poeme. Colajul este un succes, pentru că reunește haikuuri valoroase, scrise de autori cu experiență în lirica niponă. Totuși, cred că e bine ca printre mulțimea de laude (indiscutabil meritate), să vină cineva și cu opinii critice. Popas între flori - pirietenie de-un ceas și-apoi iarăși zborul seara e-un tril stins al florii zugrăvite pe un lujer frânt ecoul verii - pasărea-și cântă tristă singurătatea În haiku nu se folosesc termeni generici - flori, copaci, păsări... Elementul din natură trebuie particularizat. forfotă-n cuib - primăvara-n lăstăriș o sinopsie "Sinopsie" este un termen pretențios. Cerința numărul a unui haiku se numește karumi - cuvinte simple, nepretențioase. ascuns sub frunze - ochii decshiși peste ziuă atent căutând Între cer senin și hăul de jos, cuibul - mama veghează După câte știu de la Vasile Moldovan, Florin Vasiliu a enunțat o regulă în privința verbelor: niciodată pe ultima poziție. După cum vedeți, m-am limitat la elemente formale. În privința conținutului, subiectivismul meu inerent mă face să aleg nu poemul cel mai bun, ci pe cel care mi-a plăcut cel mai mult: Gaițe pe cioturi - mereu în luptă pentru clipa de pace Deși i-aș reproșa acel "mereu", care te îndepărtează de la surprinderea clipei, totuși mi se pare cel mai bogat în substanță. Exact așa se întâmplă și în viața reală. Iar paradoxul "luptă- pace" face toate paralele.
=  ...	livia ciupav [21.Feb.10 15:18]
O inițiativă lăudabilă, dar extrem de grea, mai ales pentru Bia, de a uni prin text și fotografie autori cu personalități atât de diferite. Câteva haiku-uri pe care le-am remarcat (le înșir în ordinea în care sunt postate): Ion Rășinaru „ prin trestii vântul - /zvârluga-ncremenită/ în clonț de bâtlan” Magdalena Dale „ Triluri peste tot/ printre flori și mlădițe …/ bătrânul cireș „ Doru E. Iconar „Amiază toridă –/ curcubeu înaripat/ pe crengi uscate” Simina S. Scladan ”Nicăieri hrană- / pe albul zăpezii / doar ea și umbra” Cristina Rusu ”În lațul gol / doar frunzele toamnei / zădărnicie” Cu toata dificultatea sarcinii, eu zic că a ieșit ceva frumos, ceva ce merită să fie continuat și în viitor. Felicitări tuturor participanților!
=  Gratie de o clipa, zborul ...un mic univers...	Ioan Marginean [21.Feb.10 18:50]
Zborul păsărilor, este unul dintre cele mai remarcabile fenomene din lumea animală, universul deschis de aceasta "haiga in lant" este ceva inedit. Haiga, ca o forma a artei, incheaga imaginea si textul intr-un mic univers. Continutul textului este transormat intr-un limbaj vizual! In general toate micile poeme, scrise aici foarte deschis si cu multa sensibilitate, au reusit sa se integreze cu imaginea si sa dea celui care citeste o sansa de a dezvolta er insusi o noua varianta a textului, de a participa activ.. E greu sa faci un top al celor mai buni...Remarc in mod deosebit autorii: Călin Sămărghițan, Darjan Tanta, Marius Surleac, Cristina Rusu, Loredana Dănilă... Eu ii multumesc doamnei Cristina Rusu pentru inivitatia de a participa la aceasta haiga in lant, si ii doresc mai departe multa sanatate si mult succes! Ioan Marginean
=  Pe aripile clipei - o grație Divină	Cezar C. Viziniuck [21.Feb.10 20:07]
După părerea mea eu cred că această haiga, ca toate pe care le-a pregătit Doamna Cristina Rusu, dealtfel, este minunată, iar textele tuturor colegilor au intrat într-o armonie perfectă cu imaginea,iar acest lucru, plus așezarea în pagină a contrastelor a adus în sufletele noastre o clipă de căldură. Oare ce este mai frumos în natură decăt să privești frumosul colorit al păsărilor în timp ce le asculți trilul! Îi mulțumesc doamnei Cristina pentru că m-a invitat și pe mine să iau parte la această minune a lui Dumnezeu, care este însăși natura cu toate vietățile. În același timp o felicit pentru munca depusă, căci nu e ușor și este nevoi și de multă inspirație și răbdare. Cezar
=  haiga - păsări	Laurențiu Belizan [22.Feb.10 15:27]
Am apreciat în mod deosebit haiku-urile create de Dana Ștefan, Călin Sămărghițan, Magdalena Dale, Cristina Rusu, Ioana Geier. Mulțumesc pentru invitația de participare la această haiga în lanț. O asigur pe Bia de tot sprijinul meu.
=  Pasarile…	Chitul Grigore [23.Feb.10 20:01]
Multumiri Cristinei Rusu si Danei Stefan pentru efortul depus! Cat de simplu pare de realizat un asemenea proiect,dar privind mai cu atentie,cat de complicat este de fapt…
=  cristina-dana-magic sisters	Nache Mamier Angela [23.Feb.10 21:01]
aceste imagini ma farmeca,ma îmbata si ma linistesc elibereaza mistere fulgurante din imagini si versuri care se hranesc ,se chaema reciproc trebuie minutie,rabdare ,talent ,inspiratie si maiestrie pentru alegerea imaginilor (care se inspira din versuri condensate cu o extrema concizie) probabil de multe ori imaginile incita la scrierea acestor poeme magice felicitari sincere
=  poemele	Cristina Rusu [24.Feb.10 14:18]
Dan, regula cu termenii generici nu este bătătă în cuie. uite un haiku al lui Issa though a weak insect he holds his own... that voice! poeme bune au fost, nivelul a crescut și asta este bine. mulțumesc de participare și critică pe poeme. Livia, bine ai venit alături de noi și cu un poem bun pentru care te felicit. mulțumim. Ioan, Cezar, Laurențiu, bun venit și vouă și vă așteptăm în continuare cu poeme bune. mulțumim pentru participare Grigore, m-ai suprprins plăcut cu poemul tău și așteptăm încă un poem bun de la tine. Angela, noi sîntem în campania frumuseților naturii și am ajuns și la acest capitol cu păsările. mă bucur să am prietenii aproape și colegi buni. mulțumesc pentru semnul lăsat. poemele au fost mult mai bine lucrate, dar să vedem evoluția noastră pe parcurs. o să facem treabă bună zic eu. vă mulțumesc tuturor, bia
=  semn de multumire	Doru Emanuel Iconar [01.Mar.10 16:42]
Poemul care îmi place cel mai mult este cel al doamnei Simina S. Scladan și din cel al Biei rândurile: “În lațul gol doar frunzele toamnei” M-au mișcat cel mai mult. Doamnei Dana Ștefan, Mii de mulțumiri! Ucenicul dumneavoastră este încântat. Fericit. Știe că nu îl lăudați ușor. Drept este că nu merită întotdeauna. Cred că am reușit datorită perușului meu, pe care îl iubesc foarte mult. Poate și de aceea fotografia aleasă m-a inspirat. De asemenea mulțumiri doamnei Livia Ciupav. Îi cunosc realizările, cu atât mai mult sunt mândru de aprecierile dumneavoastră. Felicitări Biei pentru idee. Îmi plac păsările. Toate. Doruleț