| = nimerit | octav simion [25.Feb.10 06:38] |
Din punctul de vedere al metaforei, acest text e mai putin concentrat, mai aerisit, se mai poate respira in pauzele dintre virgule. Asemenea, ideea e mult mai clara: "fiirea sau nefiirea babilonienilor". In rest, te salut si-ti multumesc pentru citirea constanta a textelor mele. Ps.: dac-as avea o stea.../ dar poate altii or sa-ti dea/ , pe merit,/ ...poemu-i bine nimerit | |
| = "Eu doar cânt piatra robită de ziduri,/ de pridvorul Pustiei..." | Alexandru Gheție [25.Feb.10 09:52] |
| cu ochii abia deschiși, cafeaua, țigara... dau de "doar locul prin care frunzele/ intră în Ivire oprești"; "ecoul își duce averile-n grote"; "Pustia grăiește cu urme de lei,/ lăcusta cu saltul către bolta blândului dafin,/ cel răsfățat de zori cu mahrame de rouă"... Păi cum să nu te trezești chiar în șemineul coastelor de piară babiloniană, cum să nu fii lacom de poezie? Constat că mitul acesta al istoriei, legendele depărtate învelite în crustă de pulbere constituie punct de plecare spre un viitor de poezie ultra-modernă (în sensul de poezie pură, de o valoare certă). Imagini deosebite, idei cu o curgere calmă dintr-un vers în altul, dintr-un cuvânt în altul, mesaj puternic - poetul își cântă singurătatea în "sprinteneala săgeții"... numai bine, alex | |