| = Nu toate oglinzile au apele limpezi | George Pașa [27.Feb.10 10:51] |
| Este inspirat titlul acesta "în oglindă", însă, în viziunea mea, desigur, dacă ar trebui să țin cont și de "spațiul mioritic" al lui Blaga, în loc de câmpie (care trimite cumva la spațiul sufletului rusesc, stepa) s-ar potrivi "dealu-vale, dealu-vale", ca să-l amintesc pe Nichita, printr-o citare aproximativă. Și ce forme interesante s-ar naște din acel "orizont ondulant". Desigur, privind din planul câmpiei, aspirația spre albastru presupune o mai bună verticalizare a dorului și o situare mai spre centrul cercului a... rodului. Depinde, totuși de "rod" sau de ce "rod(esc)" nesfârșirea. | |
| = Erată | George Pașa [27.Feb.10 10:53] |
| "de cei ce rod(esc)" | |
| = iRod | Aurel Sibiceanu [27.Feb.10 14:01] |
| Copil pe câmpie... | |
| = Completare | George Pașa [27.Feb.10 14:31] |
| Sigur, titlul a fost schimbat. Inițial, era: "dor/ rod". Acum, prin intercalarea acelui "I", perspectiva se schimbă, având dreptate domnul Sibiceanu. Nu cred că schimbarea a fost făcută pentru ca viziunea mea să fie egală cu 0. Oricum, îmi cer scuze pentru că m-am băgat unde nu-mi fierbe oala. Dialog plăcut în continuare! | |
| = ! | Aurel Sibiceanu [27.Feb.10 19:58] |
| A fost așa: poetul privea un măr, se pregătea să-l pape... La un moment dat i s-a părut că mărul este de aur... A avut brusc imaginea simetriei celor două jumătăți; urma să se apropie cu lumina cuțitului de măr... a văzut și viermele... Atunci m-a trimis pe mine să-i scriu numele lui Irod aici... A fost în timpul fără timp... | |
| = Da | Aurel Sibiceanu [27.Feb.10 20:45] |
| Și gândul, și cuvântul Moartea cuiva începe în conștiință. Știi la fel de bine... | |
| = O.k. | Aurel Sibiceanu [27.Feb.10 21:28] |
| Sunt... K.O! Felicitări! | |
| = . | nica mădălina [27.Feb.10 23:56] |
| nicelul dvs. de acces, redobândit periodic, ca urmare a felului în care comentați, presupune să nu fie făcute vizibile comentariile dvs. or, a cola în texte comentariile și a răspunde astfel și dvs. în mod vizibil contravine exigențelor nivelului dvs. de acces. așadar, avem rugămintea să încetați această practică. în caz contrar, riscați ca și textele să vp fie refuzate permanent. cu mulțumiri, sperăm, pentru înțelegere. | |
| = ! | Aurel Sibiceanu [01.Mar.10 09:37] |
| La mulți ani, Ioana! | |
| = Zbor de dor | Călin Sămărghițan [03.Mar.10 05:59] |
| Zborul frânt al Ioanei Matei încă își întinde zburătăcirile. Doar dorul doare. A înțelege este o calitate, de unde a înțelege deînțelesul este o calitate rară. Restrânsă tot mai mult în expresia-i inedită, cu aripile tot mai mult tăiate, ceea ce nu denotă decât orbirea estetică a foarfecei, zborurile ei înfundă coliviile de aur ale virtualității. O modalitate foarte modernă de a înfunda pușcăria. Să fie aceasta o nouă modalitate lirică de expresie? O nouă literatură a spațiului concentraționar? Căci atunci când expresia artistică nu mai este act estetic ci atitudine de viață, se cheamă că depășim limitele artei și pășim pe tărâmul ființei. Aporia, însă, rămâne, căci Ioana Matei e acolo de mult. | |