| + . | ștefan ciobanu [28.Feb.10 15:09] |
| : poezia asta de prinde prin ''cumintenia'' metaforelor, prin intoarcerea in timp de-a dreptul veridica, prin onestitate. inocenta cresterii atinge apogeul in penultima strofa in care cerem altceva in loc de bani: ''cu o pancartă în mînă pe care să scrie sfînta duminică să vă ajute sînt orb sînt mut sînt surd sufăr de o boală în stadiu terminal vă rog ajutați-mă cu un soare'' finalul mi-se pare in plus, adica ultima strofa. cred ca daca te opresti la ''vă rog ajutați-mă cu un soare'' o faci foarte bine. sunt bine dozate toate amanuntele, cu zoomul calibrat, suficient cat sa declanseze si in cititor aceleasi sentimente care au dus la scrierea poemului. si zic eu este un lucru mare. o poezie foarte curata. | |
| = stefan | emilian valeriu pal [28.Feb.10 15:24] |
| Cred ca in ultima perioada am reusit sa echilibrez putin zoom-ul interior, am inceput sa filtrez altfel, sa simplific. Ai dreptate in legatura cu finalul. Mi se parea din alt film si pendulam intre a lasa textul asa sau a-l scoate. Am modificat. Multumesc de apreciere. | |
| = Emilian-Valeriu Pal | Ottilia Ardeleanu [28.Feb.10 15:47] |
| Poezia mi-a plăcut pentru simpla relatare prezent-trecut-prezent, în care poetul constată, își aminește și iar constată realități cu care „a conviețuit și conviețuiește”. Între dorințe și neîmpliniri, alege acea alternativă: „sfînta duminică să vă ajute sînt orb sînt mut sînt surd sufăr de o boală în stadiu terminal vă rog ajutați-mă cu un soare”. Poate părea absurd, dar într-o viață sunt și „nimicuri” ce nu se pot învăța, în timp ce poți face sau știi să faci lucruri cu mult mai complicate. Un „segment” de viață foarte sugestiv. Ottilia Ardeleanu | |
| = ... | iarina copuzaru [28.Feb.10 16:17] |
| Bunicul meu făcea aceeași glumă cu pămătuful pe obrazul meu drept. Asta nu m-a făcut să mă imaginez bărbiereasă. Dar mi-a plăcut secretul tău, ca un timp căruia trebuie să-i prinzi firescul. | |
| = diluat rau | silvia caloianu [28.Feb.10 17:42] |
| eu nu te ridic in slavi pentru textul asta, in care as taia ca in varza, facand sa creasca tensinea unor versuri, care se pierd, cum ar fi: "și dacă tot ești bărbat ți-ai dori ca atunci cînd ieși din casă / un copil să te țină de mînă să te întrebe / tati unde s-a dus pisica de sub scara blocului". | |
| = re | emilian valeriu pal [28.Feb.10 19:37] |
| Ottilia, Iarina, multumesc. As fi recunoscator sa spuneti unde schioapata textul sau unde ar trebui lucrat. Cu multi ani urma, fiind editor, fara sa stiu cine e Andrei Gamart, am lasat un com admirativ. Mi s-a raspun sec: postez aici doar ca sa lucrez pe text. in momentul de fata nu prea ma mai intereseaza comentariile ci doar lucrul pe text. Imi pare rau ca sint asa de dur, dar lumea nu intelege ca trebuie sa lucrezi pe texte ca ai nevoie de pareri(chiar si cind iti desfiinteaza textul). Silvia Caloianu, imi pare rau, am tot urmarit evolutia comentariilor tale. In primul rind, nu ai masura, nici literara nici critica. Arunci petarde de parca ai fi un copil care plinge dupa Mos Craciun. Si stiu si de ce. Nu ma ridica pe mine nimeni in slavi ca nu-s Sfinta Treime. Dar cind faci un com de parca ai fi Sfinta Treime iti raspund la fel. Si te rog sa nu revii. Comentariul tau nu e dictat de text, ci de cineva care nu are nivel. | |
| = . | iarina copuzaru [28.Feb.10 20:05] |
| Pesemne că soarele din final e sfatul pe care-l aștepți pentru a-ți lucra textul. Dar acesta din urmă poate fi orb/mut/surd sau șchiop. Asta nu înseamnă că nu place (sau poate tocmai asta place). Cred, într-adevăr, că ai fost prea dur (spunînd că lumea nu înțelege; în fine, nu găsesc justificarea în punctul ăsta particular, însă mi-am găsit eu lămurirea privind problema în ansamblu). Pune și tu un semn că poezia e în lucru, să știu cum s-o abordez. Altfel, prin ce ai spus, rămîn cu vina că am avut o reacție claudicată la ceea ce ai postat. | |
| = ”vă rog ajutați-mă cu un soare” | Alexandru Gheție [28.Feb.10 20:16] |
| cu excepția unor versuri / cuvinte care îndepărtează de mesajul poeziei, de curgerea asta firească - ”trebuie doar să te concentrezi /nu să te gândești aiurea”; ”fără să te tai” etc; ultima strofă aș mai scurta-o puțin - poezia este reușită, mie cel puțin mi se pare reușită pentru că agreez felul ăsta de spunere, cu metafore înserate subtil, cu aduceri aminte despre anumite trăiri, aspecte dintr-un trecut care, fără să ne dăm seama până acum, au contribuit la definirea noastră, la noi de acum. Da, nu sunt în măsură să critic, să judec și nici nu fac asta. Eu pur și simplu las com-uri acolo unde îmi place ceva, nu-mi lua în nume de rău niște păreri. Mai cred că ”bă jigăritule îi spuneam” este cea mai reușită din ciclul ăsta, dacă se vrea o serie, eu cred că da. Mai citesc! numai bine, alex | |
| = Emilian-Valeriu Pal | Ottilia Ardeleanu [28.Feb.10 20:57] |
| Emilian, e bine să știm ce interes avem fiecare. Eu comentez textele care îmi plac și transmit emoții, stări. Nu te-am lăudat în comentariul acesta. Am mai spus-o, și o repet, îmi place să fiu clară și sinceră, nu fac pe criticul din moment ce nu sunt de meserie. Nu cred că unele opinii contează într-atâta dacă nu vin de la experți, deci, critică ori laudă, sunt relative(nu fac referire la comentariile din pagină, o spun la modul general, ca să se înțeleagă). Mă bucur că ai spus ceea ce dorești. Nu mă deranjează. Consider că trebuia să știi și punctul meu de vedere. Dacă cuiva i se pare că laud gratuit e mai bine să o spună. Consider că nu trișez niciodată și că impresiile mele pe texte sunt adevărate și la obiect. Ottilia Ardeleanu | |
| = pana la urma unde s-a dus pisica din strofa a sasea? | Mihai Robea [28.Feb.10 22:23] |
| dpmdv pretextul pamatufului este cam depasit(apartine pasunismului alpin, douamiist), cel al oglinzii poate functiona(si a functionat de cand lumea, vezi 'oglinjoara, oglinjoara..'), as risca sa intreb autorul care este simbolistica samponului, ..motivul clepsidrei? mi-a revenit in minte filmul "Undeva, candva", spre sfarsitul primei strofe, nu are neaparat legatura cu nerabdarea si simtul proprietatii din a doua strofa, lucrurile se cam incurca apoi, de la nodul(de cravata) avanseaza spre nod(gordian) pana la nodul in gat din strofa a cincea. strofa a saptea imi aduce aminte de Andrei Gamart, poate ca se prelungeste prea mult, poate ca sunt prea multe cuvinte in ultimele trei versuri, adica sa fie mai usoara pancarta si mai credibila, 'dati un leu pentru ateneu' sau cam asa, desi in cazul asta e prost ales locul. un poem relaxant, de duminica | |
| = com | Monica Manolachi [28.Feb.10 21:20] |
| Cu rezerva subiectivității, las aici câteva sugestii notate în timp ce pieptănam barba: -pt a evita “că” => “în ritmul ăsta n-ai să înveți niciodată îți spui” -de scos “trebuie ... aiurea” – de foarte multe ori și eu tai din începuturi, fiindcă ele cuprind uneori exact starea aceea de încălzire de dinaintea meciului, care nu prea interesează pe microbiști și se duc să-și aducă berea -abia în loc de de-abia -la fel ca altele pt ca multe altele, pt a evita c+c -pt a evita “că” => “poate mai ai vreo șansă te gândești” -cu+cravata => iei cravata te duci la... -nu prea înțeleg ce caută șamponul în lecția bărbieritului :-) -pt a evita “că” => “probabil de la filmele de dragoste ți se trage îți spui” -și tu te credeai... => dar tu te credeai... fiindcă sunt prea mulți de și -penultima ar trebui regândită, copilul nu se vede bine -aș mai aerisi în ultima, aș spune ceva în genul... ...prin care să stopeze => de stopat ...pe care să scrie => inscripționată cu | |
| = . | silvia caloianu [28.Feb.10 22:05] |
| scuze ca nu am ales un ton oficial, mai sus. reformulez: in loc de "eu nu te ridic in slavi", citeste "eu nu te pot lauda". in rest, cred ca parerea mea e destul de constructiva. nu te-am ofensat. ceea ce nu se poate spune despre tine. nu cred ca am meritat calamburul tau malitios, de mai sus. mai cu seama ca nu am ezitat sa te sustin, cand a fost cazul, sa te incurajez, sa ma entuziasmez citindu-te. restrictioneaza comentariile, daca vrei sa auzi numai laude. | |