| = "seva e doar un moft în vremile înghețate" | Alexandru Gheție [07.Mar.10 17:29] |
| poezie reusita, o calatorie voita printr-un labirint dur, rece intr-o acuta cautare de respirare dincolo de perforarea inimii batranetii... Am vrut sa selectez niste imagini care m-au atras initial, dar re-citin am constatat ca poezia se caracterizeaza prin unitate, concentrare maxima. Inutil sa rup din context. Parca la primul vers din strofa a 3 -a as cauta sa elimin inversiunea aceea, in rest - ok - nu as schimba nimic. Pentru o vesnica explorare a apusului fara a uita niciodata rasaritul, numai bine, alex | |
| = Alex | Liviu-Ioan Muresan [07.Mar.10 18:41] |
| nu uităm răsăritul, doar că ne îndreptăm spre apus. Mulțumesc de sugestie. Mie îmi sună bine inversiunea. Aștept și alte sugestii. Sper să pot revigora textul. LIM. | |
| = un sentiment necunoscut? | ciutura carmen luminita [07.Mar.10 19:08] |
| perforeaza durerea, o risipa de energie doar pentru a "sanctifica" permanenta cautare de sine, declinul unei stari de gratie de pana cu o clipa mai devreme.... uimita sunt si de rima poemului ,finalul este unic "cand ne dor sentimentele si pometii de la degetul pentru gand pus ", cu drag | |
| = LIM | Ottilia Ardeleanu [07.Mar.10 20:01] |
| Iată o căutare în adânc și către apus prin sine, prin inimă și sentimente și care are ca destinație bătrânețea cu tot ceea ce implică ea. Și iată un semn de bătrînețe, cu finețe articulat: “cînd ne dor sentimentele și pomeții de la degetul pentru gînd pus” . De asemenea, este frumoasă rima: “gînd pus”- “spre apus.” Ottilia Ardeleanu | |
| = Liviu, o meditație prin căutarea căruntă... | marius nițov [07.Mar.10 22:22] |
| Liviu, o meditație prin căutarea căruntă evidențiată în versuri din care răzbate înțelepciunea, cea mai de preț comoară: "cînd ne dor sentimentele și pomeții de la degetul pentru gînd pus" Desprind o resemnare "seva e doar un moft în vremile înghețate" depășită de verva compoziției tale. Simbolistica unei perforări în granit, prin care legi începutul sau începuturile după rădăcini pietrificate, mi-a dat o imagine a muntelui, de acolo se vede cel mai bine spre apus. | |
| = Lumiere, Ottilia, Marius, | Liviu-Ioan Muresan [08.Mar.10 17:35] |
| Lumiere, mă bucur că rima poemului prinde. Credeam că va fi desuetă. Ottilia, da, e o căutare în adînc, mă bucur că a reușit. Marius, imaginea muntelui e perfectă. Eu mă gîndeam la eternitate, dar și muntele e etern. Vă mulțumesc de trecere și buna citire. LIM. | |