| = creanga de salcie, creanga de aur, să ne-aducem aminte | Adriana Lisandru [28.Mar.10 11:30] |
| “Iată ce-i zorul dintâi: o creangă cu frunzele de-aur Crește-n copacul umbros, și de-aur mlădițele-i zvelte, Sfântă Iunonei din Iad. Dar codri sălbateci ascund-o, Văi nepătrunse-o-nvelesc în nestrăbătut întunerec. Însă-n adâncul de jos al lumii nu-i chip de-a răzbate Până nu rupi din copac vlăstarea cu muguri de aur.” Sper că autorului nu-i e cu supărare această urcare către izvorul cu semnificații. :) | |
| = Pentru creanga de aur - dăruind, vei dobândi! | Dragoș Vișan [28.Mar.10 11:42] |
| Mulțumesc, Ada Li, pentru aceste distihuri elegiace, sau pentru hexametrii porniți din inima ta. Cântul al patrulea din partea întâi a "Enneidei". Înaintea pasajului cu Descensus ad inferos. Căutarea tatălui. Să ai Floriile cu pace adâncă, cu împliniri spirituale și artistice! | |
| = Dragoș | iarina copuzaru [28.Mar.10 12:01] |
| , o grădină primăvăratică neîngrădită e proza ta. Eu am poposit mai mult. De fapt, acum scriu de lîngă rugii de zmeură și de sub liliacul alb. E un transfer aproape oniric (poate asta-i liniștea) de la Floriile dezăpezite din satul bunicilor mei la viul imaginilor din textul tău (curățenia, ordinea pe care-o lasă spiritul în realitate). Frumos. | |
| = Iarinei | Dragoș Vișan [28.Mar.10 12:18] |
| Mulțumesc pentru încurajările tale, Iarina! Și pentru compararea grădinii mele cu proza (săracă, nepretențioasă, cam rară, nealambicată pe care o scriu). De fapt eu chiar nu pot să inventez, sau n-am timp de inventat. Pofta-mi vine să scriu despre viață, despre ceea ce văd. Despre tot ce simt și mă trezește la realitate, marcându-mi devenirea. Aștern gânduri nereținut, doar cu șerpuiri în spațiul călcat de pași. Cu spargeri ale concretului, urmate de refacerea sa. Mă bucur că această schiță funcționează, că nu este un mecanism greoi, că aduce sentimente personale celor care o citesc. O săptămână învigorantă, pentru tot anul, să ai! | |
| = "Să știi – mi-am zis – că trebuie și-o greblă !" | Alexandru Gheție [28.Mar.10 13:02] |
| nu stiu de ce pe mine ma deprima primavara :) Poate ca iubesc prea mult iarna cu tot ce e in ea. Poate ca eu in iarna vad mereu inceputul, de la starea aia solemna, alba, intr-o vesnica trecere catre o toamna posaca. Ivirea primaverii a insemnat pentru mine nu o renastere, mugurii aceia abia ititi sunt un simbol al grijilor si problemelor. Iar zapada le acoperea :) Cu toate astea imi place proza ta pentru lejeritatea asta a discursului si a iubirii pentru redarea actului trait. Fidelitatea consemnarii acestuia. Numai bine iti doresc si fara de muguri-problema :) alex, | |
| = Grădina în sărbătoare... | Carmen Duvalma [28.Mar.10 13:49] |
| Dragoș, frumoasă grădină ți-ai făcut, e tentant să o tot admiri...după sărbători, nu ai putea să o lași un pic la soare și să vii în București, că sărbătoresc un moment special, unic, din viața mea? | |
| = Lui Carmen. Dar și tuturor iubitorilor de Poezie cu nume de la Florii | Dragoș Vișan [28.Mar.10 14:34] |
| Tu ai un nume ca o floare. La mulți fericiți ani de Florii! Ce-i oare poezia, decât floarea florilor! Așa că urez la mulți ani tuturor celor cu nume de floare și poezie! Și lui Florin Chilian pe care-l ascultăm chiar acum pe TVR 2! Cred că o să-mi programez, peste zece-paisprezece zile venirea la București chiar în funcție de invitația ta. Pentru că oricum ea ajung pe-acolo, și mă privește. Încă mai sper. Așa că te poți baza pe venirea mea. Succes, îți țin pumnii, să știi! | |
| = Lui Alex | Dragoș Vișan [28.Mar.10 14:37] |
| "Mugurii-problemă" fac parte din noi, există, iar mugurii dezlegați, nărăvași, care mușcă din cer cu poftă, precum fulgii de albi, au și ceva hibernal, ceva aproape matur în ei. Mulțumesc de popas! Pentru interpretare, pentru constanța prieteniei. | |
| = Un text de suflet... | Emil Iliescu [28.Mar.10 16:51] |
| Un text de suflet, într-o zi de sărbătoare a sufletului... Parfumul cuvântului adie printre sintagme și ele, docile, se așează în pagină, fie că este vorba de Floriile mirenilor, fie de cele ale rasoforilor. Fiindcă lumea Bunului Dumnezeu se întinde și peste cei păcătoși și peste cei sfințiți. În grădinile din preajma caselor noastre primăvara zburdă ca un mieluț ce vede pentru prima dată cât de multicoloră este lumea ce-l înconjoară. În grădinile din spatele trapezei vreunei mânăstiri primăvara se ascunde în bulbii florilor, răsărind odată cu toaca și aplecarea Vecerniei spre Lumina Lină. Peste tot însă, Floriile, Întâmpinarea Domnului, se fac cu bucurie în suflet, cu arcuiri de finic și salcie pletoasă. Să ne bucurăm, deci, azi, noi cei care peste câteva zile vom văduvi moartea de trupul de-a pururi viu al Mântuitorului lumii acesteia! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Grădină - Uliță! | Dragoș Vișan [28.Mar.10 17:34] |
| Când citeam, când comentam partea a patra din "Ulița lupilor" d-stră, iată că făceați concomitent același lucru, asupra prozei mele despre grădina, mică și neînsemnată, ce nu se ridică la înățimea Uliței! Frumos, splendin îndemnul văduvirii noastre, laolaltă, a morții trupului Celui viu! | |
| = Dragoș Vișan | Ottilia Ardeleanu [28.Mar.10 20:16] |
| Este o încântare acest text. Îți vine să-l citești și recitești rând cu rând, bucată cu bucată, să simți florile, Floriile, grădina, Putna, sufletul fiecărui fir de iarbă, pom ori floare, spiritul care se înalță peste toate... Dialogul este atât de firesc, dând impresia că te afli de față. Îmi place cum ai plecat de la sărbătoarea de Florii și te-ai întors în grădina pe care, se vede că o adori. Un itinerariu de suflet, natural, atractiv prin detalieri de fapte, descrieri... Am recunoscut și parte a unui comm. Cu plăcerea lecturii, Ottilia Ardeleanu | |
| = Ottiliei. Corespondențe, afinități | Dragoș Vișan [28.Mar.10 20:50] |
| Mulțumesc, Ottilia! Putna, dar și proza ta despre grădină (din care am spicuit ceva în comm) fac parte deja din sufletul meu. Observi însă că am evitat clar să fur vreo idee. Recunosc faptul că tu mi-ai dat ideea, fiindcă prezinți captivant curățenia de primăvară prin grădină. Dar am transpus-o, în dimnineața aceasta de Florii, pe un plan cu totul personal, emoțional, fără trandafiri, frunze (deși i-am îngrijit și pe-ai mei, scoțîndu-i de sub frunze uscate, dar nepomenind nicicum de ei aici). Am scris tot ceea ce am trăit la săpat. | |
| = Dragoș, | Dely Cristian Marian [29.Mar.10 00:16] |
| admir îndemânarea gospodarului, admir bogăția grădinii care prinde viața din inima lui, admir omenia lui cerească admir însuflețirea lui și mă simt copleșit de bunătate, mă simt îngrădit, mic, atât de mic, încât o rămurică de salcie îmi pare grea frumusețea, căldura și candoarea textului m-au zdruncinat cu prietenie, cristian | |
| = Pentru Dely Cristian Marian | Dragoș Vișan [29.Mar.10 10:39] |
| Mulțumesc pentru comentariul versificat, Dely Cristian Marian. Mai te-aștept, poate mai o să scriu ceva și-n Săptămâna Mare, surprinzi cu exactitate liniile principale ale scrierilor altora! Sfintele Paști cu bucurie și benefic urcuș! | |
| = (a) | Antrei Kranich [29.Mar.10 13:01] |
| o scriitura mai degraba lirica, prin prospetimea limbajului si prin abundenta descrierii. limbajul ista lipicios nu lasa cititorul sa se desprinda, acesta trebuie sa stea, vrea nu vrea, sub navodul, cum ziceai tu la un moment dat, frazelor. A | |