| = On ”Fierberi...” | liviu ofileanu [28.Mar.10 21:55] |
| ”răsăritul curge la rigolă” - cred că merge ca un titlu... Poemul îmi place fiindcă are ceva din incantația necontenită lângă un altar,lângă o ureche surdă... descrierile cadrului interior fuzionează fericit cu observațiile asupra exteriorului, autorul se pândește scriind poemul și dezvoltarea textului în funcție de premisele unui social angoasant: ”Îți trec locuitorii gândului agale prin frunte ca gloanțele la împușcat iar mâneca se-nfige în omături si porțelanul gulerului sub cap. Te simți într-un clopot empatic perfuzând viitorul”. Între arome și pliculețe de ceai - cadru tipic englezesc sau rusesc datorită samovarului, subiectul are suficiente doze de sensibilitate și aplomb metaforic din care să extragă variante și forme ale poeziei axate pe meditație și imagini de efect precum: ”Așezată pe scaun, cu vorbe puține, femeia face portretul pruncului din pântece până încep sa-ți crească în barbă peri albi de bunic. Și luneci înainte precum păpușile din orologiul turnului cu brațele deschise către un nepot imaginar.” | |
| = "Îți vine să întorci lumea în mijlocul somnului ca pe o pernă" | Alexandru Gheție [29.Mar.10 13:11] |
| frumoase imagini descopăr aici... Poezie care sugerează o căutare, o încercare de trecere peste lumi, dar mersul se rotunjește pe sine cum "un nimic de hârtie în mână". Mi-a plăcut discursul presărat cu metafore, comparații, imagini de efect, la fel mi-a plăcut acea așteptare din final, femeia care face portretul pruncului din pântec pâna la ițirea albului din barba celui ce stă "cu brațele deschise către un nepot imaginar". Cu plăcerea lecturii, numai bine, alex | |