| = ? | Adriana Lisandru [02.Apr.10 22:58] |
| incerc sa-nteleg... "Considerăm că indicarea clară în Noul Testament a locului de origine a acestui Iosif, Arimateea, nu Betleem, n-are doar o logică simplă, ci una deja anamnezică și apologetică..." am recitit dar tot nu mi-e clar: unde anume se afirma ca Iosif tamplarul si Iosif din Arimateea ar fi unul si-acelasi? | |
| = retrag | Adriana Lisandru [02.Apr.10 23:13] |
| intrebarea. citisem cu ochii inchisi, probabil... | |
| = N-are unde | Călin Sămărghițan [03.Apr.10 07:42] |
| Cum să fie-n ea , dacă El e de-a dreapta Tatălui? Da' ce? Mie-mi trebuie oase ca să mă convingă? Doar știu! Bine zici: n-are unde să-și plece capul. Buuun panseu. | |
| = Adrianei | Dragoș Vișan [03.Apr.10 09:16] |
| Ai fost surprinsă de ambiguitatea introducerii mele. O las așa ca să intrige. Cripta părintească a unui Iosif, alături de cripta sfântă a altui Iosif, din Arimateea... Pot fi identificate două locuri sepulcrale de pelerinaj creștin, la urma urmelor: unul chiar al bătrânului "tată" Iosif, decedat înainte de crucificarea Fiului său adoptiv (mai precis după anul 13, pentru că atunci mai trăia tâmplarul Iosif, "logodnicul" sau ocrotitorul Fecioarei Maria), iar celălalt loc, cel al lui Iosif din Arimateea. Acesta e decretat de Biserică ca fiind Sfântul Mormânt - locul unde se aprinde singură, din altar, lumina de Paști. | |
| = Lui Călin Sămărghițan | Dragoș Vișan [03.Apr.10 09:37] |
| Mulțumesc mult pentru impresia lăsată de "panseul" meu. N-am vrut să intru în nicio polemică inutilă cu autorii cărții "Mormântul lui Isus și a familiei sale", ce-a fost tradusă în 2007 la editura Paralela 45. Acolo se afirmă că în cripta de la Talpiot, descoperită în 1980 ar fi și osemintele Mariei (Magdalena) lângă cele ale unui Isus... Or fi ale altor Marii (Magdalene) și Isuși de-atunci, dată fiind frecvența acestor nume! Amelia Pop, care a făcut prezentarea acestei cărți semnate Simcha Jacobovici și Charles Pellegrino, ajunge la concluzii aberante, aproape S.F. | |
| = nu | Adriana Lisandru [03.Apr.10 09:59] |
| intruducerea ma derutase, ci un fragment din final, dar era vina mea, de cititor neatent. in rest, 100% de acord cu Calin. | |
| = Cât au putut să speculeze unii! | Dragoș Vișan [03.Apr.10 10:15] |
| Adriana, mulțumesc mult proniei că ți-a plăcut panseul scris aseară, în timpul prohodului, că de frigul acesta n-am mai ieșit prin oraș. Emisiunea am vizionat-o tot aseară, pe National Geographic. Am fost uimit de obiectivitatea și seriozitatea specialiștilor din Israel. Citesc abia acum de pe net despre cripta de la Talpiot, care n-are nicio importanță semnificativă pentru creștinătate. Dar cum au putut unii pretinși specialiști să afirme că acolo zac rămășițe hristice! Și lângă ele, ar mai zăcea multe altele, ale unor personaje de "roman" (vorba Ameliei Pop) S.F. Noul Testament. A veni astăzi cu astfel de speculații gen Dan Brown ("Codul lui da Vinci") și după documentarul despre Cripta din Talpiot mi se pare pueril, steril. | |
| = despre oborocul in care incercam sa prindem lumina | Adriana Lisandru [03.Apr.10 10:39] |
| Dragos, eforturile de a prinde inefabilul in plasa dovezilor stiintifice imi aminteste de taranul lui Creanga, cel care se chinuia sa aduca soarele in casa cu obrocul, in loc sa lase lumina sa ajunga la el. si cam tot atata valoare mi se pare ca au si eforturile de dezmintzire... pentru ca pornesc din acelasi punct (profan, conjunctural, experimental), doar directia difera. zeci de mii de vorbe degeaba. noi am pierdut firescul intelegerii si al tacerii, acolo unde doar ea este cuprinzatoare: "“Caci aceasta (Dumnezeirea) este mai presus de toata fiinta si viata si nicio lumina nu o poate caracteriza, precum orice cuvant si minte raman fara nicio asemanare cu ea. (…) Spunem adevarul cand zicem ca ea nu e ceva din cele ce sunt, fiindca nu cunoastem nemarginirea, (indefinitul) ei, cea mai presus de fiinta, neinteleasa, tainica. “ Dionisie Areopagitul | |
| = erata | Adriana Lisandru [03.Apr.10 10:40] |
| eforturile (...) imi amintesc | |
| = Despre Lumina de la miez de noapte și Sf. Dionisie Areopagitul | Dragoș Vișan [03.Apr.10 11:09] |
| Comentariul tău anticipează deja Taina izvorârii minunii luminoase, de la miezul nopții. Despre Sf. Dionisie (Pseudo-)Areopagitul am discutat, prin 1998 cred, cu părintele profesor univ. Constantin Drăgușin, la Tulcea. Fratele meu îi lua interviu, dar de fapt chestionarul și dialogul au fost realizate numai de mine. Articolul a apărut în două părți, la cotidianul local "Delta". Părintele Drăgușin are o ipoteză interesantă. Afirmă că autorul tratatului despre ierarhiile îngerești, un cărtărar ce-a semnat cu numele episcopului Atenei din sec. I-II Dionisie Areopagitul, n-ar fi nimeni altul decât Dionisie Exigul, din Scytia Minor, cel care a ajuns mare pe lângă episcopul Romei și-i autorul cronologiei erei creștine (cu o mică greșeală, de trei-patru ani, se pare, Hristos trăind de fapt 36-37 de ani). Cam năstrușnică ideea sa, nu? Dionisie cel Mic = Dionisie Pseudo-Areopagitul, angelicul descoperitor al celor nouă cete îngerești! | |
| = Erată | Dragoș Vișan [03.Apr.10 12:19] |
| Scuze cititorilor! Dionisie Areopagitul a scris: "Despre numele divine", "Ierarhia îngerească" etc. L-am confundat pe pr. prof. Gheorghe Drăgulin cu alt preot, Constantin Drăgușin. Gheorghe I. Drăgulin a scris capitolul "Sfântul Dionisie Exigul" din antologia "Sfinți români și apărători ai legii strămoșești" și în multe alte studii teologice de-ale sale. Chiar la numele Dionisie Exiguul de pe Wikipedia se adoptă clar punctul său de vedere, identificarea acestuia cu Dionisie Pseudo-Areopagitul: "Exiguul Dionisie (sau “cel smerit”) (n. c. 470, decedat în c.545, la Roma) a fost un teolog din Scythia Minor (Dobrogea). Prezentat de biograful său Cassiodor ca fiind “de neam scit, dar de maniere întru totul romanesti, foarte priceput în ambele limbi (latină și greacă, n.n.). cunoscător perfect al Sfintei Scripturi și al Do-maticii". A intrat de tânăr într-o mănăstire dobrogeană, apoi ajunge la Constantinopol, în 496 chemat la Roma, unde a fost hirotonit preot. A trăit mult timp în mănăstirea “Sf. Anastasia", a lucrat și în cancelaria papală. Tot Cassiodor scria că preda dialectica în mănăstirea Vivarium (în Calabria) și că a învătat mulți ani în biserică. A tradus mai multe opere dogmatice din grecește în latinește, toate însoțite de prefețe personate: Sf.Grigorie de Nissa (Despre crearea omului, cu unele observații critice), Sf. Ciril al Alexandriei (Epistola 17 împotriva lui Nestorie, cu cele 12 anatematisme și alte epistole), patriarhul Proclu al Constantinopolului (Tomosul către armeni) s.a. A tradus și câteva biografii cerute de monahi: Viața Sf. Pahomie, Pocăința minunată a Sf. Thaisia. A mai tradus și o colecție de canoane, cele zise “apostolice", ale primelor patru sinoade ecumenice și ale unor sinoade locale (în dotuă versiuni); a mai întocmit o colecție de decrete (decretale) a opt papi. Amândouă colecțiile au cunoscut o largă circulație în Biserica Apuseană. I se atribuie și culegerea unei colecții de texte patristice Florilegiu - din Sfinții Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nissa, Ciprian din Cartagina, Ilarie din Pictavium, Ambrozie al Milanului, Fericitul Augustin și alții. A avut bogate cunoștințe de astronomie, calendaristică și calcul pascal. Mai multe lucrări de acest gen îi sunt incluse în Liber de Pashatae sau Cartea despre Paști: Pascalia adevărată și regulile îndreptării ei, Precizări pentru stabilirea datei Paștilor, Elementele calculului calendaristic și Pascal etc. In mod deosebit trebuie subliniat faptul că Dionisie este cel care a fixat “cronologia erei creștine", Iuând pentru prima oara ca punct de plecare, pentru numărarea anilor, Nașterea Mântuitorului, “începutul nădejdii noastre" (fixând-o în 754 sau 753 de la întemeierea Romei", în loc de 749, a făcut o eroare de 4 sau 5 ani); a fost adoptată încă din sec. VII în Italia, din sec. VIII în Anglia, în cel următor în Franța, apoi, cu timpul, în toate țările lumii. Prin mai multe studii pliblicate în anii din urmă preotul Dr. Gheorghe Drăgulin susține că îi aparțin și lucrările puse sub numele lui “Dionisie Pseudo-areopagitul": Despre numele divine, Ierarhia îngerească, Ierarhia bisericească; Teologia mistică și zece Epistole." | |
| = din Areopagul Atenei ori din Schytia Minor... | Adriana Lisandru [03.Apr.10 13:24] |
| au vreo importanzta, oare, amanuntele astea? puse-n balanta cu gandirea sa, cantaresc ele ceva? nu. doar ne gadila noua...sau altora... orgoliul "de neam". nu cred ca Divinitatea incape in vreo granitza (oricum schimbatoare). si nici in analele istorice. Sarbatori luminate, Dragos. :) | |
| = va ADMIR rabdarea, credinta intru istorie | Anni- Lorei Mainka [03.Apr.10 22:17] |
| am citit articolul - respect am citit comurile - respect Adriana Lisandru - sunt de acord Sfinte Sarbatori - sa fie lumina intru toate sufletele si poeziile | |