| = "se umple cireșul de paturi albe de spital" | Alexandru Gheție [07.Apr.10 17:18] |
| externarea de primavara e inlaturarea din copilarie, din acel univers in care "pot face să moară balaurul cu limba despicată"... comparatia cu steaua de mare pe care incearca a o dezlipi copiii este foarte sugestiva, viata devine ea insasi pietrificata in ceva, se uita pe sine. Apoi acel "deodata" umple ciresul cu paturi de spital... Finalul e reusit. Cu placerea lecturii, numai bine, alex | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [08.Apr.10 12:38] |
| *** imagini sugestive, alegoria primaverii in plan biografic. felicitari! n.b.viața uneori se pietrifică pe tine ca o stea de mare vin copii și încearcă s-o desprindă cu bățul îți smulg imaginea din față, deodată se umple cireșul de paturi albe de spital | |
| = parere | Mihai Robea [08.Apr.10 18:29] |
| "pot face sa moara balaurul cu limba despicata care ma duce in carca e asa cum ai strange o gramada de frunze si le-ai da foc ca sa vezi cum se-nalta" acum ce inteleg eu din prima strofa..e ca esti o vrajitoare buna(poate) si puternica..fiindca poti inlocui balaurul care te-a suparat cu un altul, e de presupus ca nu poti renunta la aceasta comoditate..de a folosi acest mijloc de locomotie, poetic vorbind..fiindca esti vrajitoare "viata uneori se pietrifica pe tine"..fie vorba intre noi,, cam calcaros, chiar daca steaua e de mare .si se lipeste asta e ciresul vietii in care cresc paturi de spital, tot e bine, ca avem ce culege in ultima strofa.."invinetesc aerul sunt o lovitura care nu trece"..poate "simt" in loc de "sunt" mai era cum mai era si dupa asta urmeaza: "cateva tevi colorate incep sa se decojeasca vesel ca o exeternare de primavara" e ce se vede cat de credibil poate fi? pe scurt, ai altele care isi merita locul, nu si asta | |
| = Frumos, | Liviu-Ioan Muresan [08.Apr.10 19:59] |
| transpunere poetică, de basm. Recomandarea vine din sensibilitatea trăită și din sensibilitatea transpusă. Un colaj de imagini și o expunere a limbajului poetic desăvîrșite. Plăcut citirii. LIM. | |
| = ~ | Cristina Sirion [09.Apr.10 01:05] |
| alexandru iti multumesc, apreciez ca nu uiti sa treci, ma bucura de fiecare data comentariile pe care lasi. petrut versurile acelea imi sunt si mie dragi, probabil ca acolo-i miezul din care a pornit - sa-i zicem - poezia. Interesant cum surprinzi esenta de fiecare data. mihai desigur, apreciez critica, nu pot spune ca sunt in total dezacord cu ea pentru ca-i un poem total nemuncit si oarecum controversat, tocmai de aceea insa cinstit si cred ca sta lasa sa se intrevada; mai cred ca autenticitatea in poezie nu-i chiar un amanunt, atata vreme cat conglomeratul are macar dreptul sa-i poarte numele. sunt curioasa, care anume poeziile mele ti-au parut mai demne de-a fi recomandate? poate mai castig cititori. LIM Iti multumesc, sper sa ai dreptate, mi-e greu sa fiu obiectiv;, m-a bucurat faptul ca ai trecut, citit, lasat un semn. | |
| = fiindca tot am trecut prin locul asta | Mihai Robea [09.Apr.10 15:22] |
| nu are nici o legatura cu cat de muncit/nemuncit este, fiindca la urma-urmei conteaza doar rezultatul, nimeni nu poate sa fie in locul altcuiva, fiindca e vorba de acele ratiuni pascaliene pe care ratiunea nu le cunoaste, evident ca sinceritatea este sursa reusitei, siretlicurile se simt imediat si nu duc nicaieri..este vorba nu atat de expresivitate, oricat ar conta, ci de a fi intr-un echilibru care sa faca poezia sa comunice, e ceva la care fiecare ajunge/sau nu, este vorba de a distinge intre autentic si iluzoriu, este vorba de personalitatea fiecaruia si mai este vorba de dorinta cuiva de a ramane la ceva ce-l trage in jos. oricum aici e joaca de copii si un soldat nu are nimic cu femeile si copii | |
| = . | Veronica Valeanu [09.Apr.10 17:38] |
| un text bun. trecerea de la un plan la altul e reusita. si decojirea e reusita. | |
| = ~ | Cristina Sirion [10.Apr.10 00:45] |
| mihai multumesc de revenire, "fiindca tot ai trecut prin locul asta". in fapt explicam de ce accept foarte usor critica la textul asta si in aceeasi masura, de ce inteleg ca poate placea. nu-i o justificare, deci dorinta de-a ramane la ceva ce m-ar trage in jos nu reusesc macar s-o inteleg. altfel asa-i, e joaca de copii. si oarecum ma incanta. veronica impresia e ca am fost "on the same page", cred ca acel "si decojirea e reusita" a fost ca o punere in contact. sper sa se mai intample, iti multumesc. | |
| = Autodafe pentru balaurul fiecăruia | Dragoș Vișan [10.Apr.10 08:48] |
| Zburdalnic, fantastic, lucrat ca o bijuterie, ca o giruetă a înseninării sufletului acest poem. Excelent. | |
| = dragos | Cristina Sirion [12.Apr.10 00:03] |
| ma bucura faptul ca l-ai perceput in felul asta. convingerea mea e ca te-ai straduit. pentru care iti foarte multumesc. | |
| = pe viu | Stefan Doru Dancus [12.Apr.10 11:46] |
| Mă bucur în secret, în cușca mea de la etajul unu din România. "e așa cum ai strânge o grămadă de frunze și le-ai da foc ca să vezi cum se-nalță" - ce n-aș da să trăiesc pe viu imaginea asta! | |
| = M-am simțit externat din lumea oamenilor | Ioan Barb [24.Apr.10 20:16] |
| Când am descoperit acest poem am început, deja, să mă port cu stângăcie deoarece de la primii pași mă străbătea și pe mine o teamă de cristal că aș putea reînsufleți balaurul cu limba despicată. Dar n-am intrat de tot în panică pentru că în aceste zile în România este primăvară și chiar la fereastra mea de taină, unde povestesc cu stelele, a înflorit un cireș colorat în amurg cu flori; de fapteu am văzut că pe crengi înfloriseră stele de mare așezate în paturi de spital. Citind poemul, cineva, poate chiar Dumnezeu a atins în mine aerul cu țevi colorate și am simțit deodată o mare bucurie: era poemul tău. M-am bucurat ca de ceva frumos, de pe alt tărâm. Nu al oamenilor. Poate o externare în lumea unor cuvinte. | |