= o barbă...doua bărbi... | Adriana Lisandru [08.Apr.10 13:50] |
pacat de barba pe care te juri... dar, ma rog, dragostea impune sacrificii. :) despre text: un eseu cand mai scrii?? | |
= da departe te-ai mai dus! | Anni- Lorei Mainka [08.Apr.10 18:48] |
ai scris ceva nu gluma....si ce crezi ca va raspunde.....! | |
= . | Ecaterina Bargan [08.Apr.10 19:39] |
n-am reusit sa repet nota adrianei, ca deja ai si postat eseul. ce coincidente pe-aici, prin poem, aproape ca amuzante. acest text mi se pare mai putin plictisitor decat primul, care e tot cu Ecaterina I. da, ar fi interesant un eventual raspuns. | |
= 1. Adrianei 2. lui Anni-Lorei | Dragoș Vișan [08.Apr.10 19:33] |
1. Nu-i barba mea, e a lui Dimitrie. Corbul i-a cam jumulit-o. Mie îmi crește iarăși. Iar eu nu dau bărbi. Niciodată. Păcăleam doar când eram mic. Și nu-mi ieșeau păcălelile. Nu vreau să supăr pe nimeni. 2. Nu. | |
= Interesant | Liviu-Ioan Muresan [08.Apr.10 19:50] |
mesajul e clar. Cred că se putea mai bine cizela :) E la prima mînă, la a doua... LIM. | |
= Ecaterinei și lui Liviu-Ioan | Dragoș Vișan [08.Apr.10 20:49] |
1. Ecaterina, poate vei fi având tot dreptul să răspunzi chiar tu. Că e vorba tot de aceeași Ecaterina, fie după cum zici tu. Mă plec. Însă numai acest poem, al doilea e de dragoste, primul fiind de revoltă. Ecaterina I, soția lui Petru I a fost de aur. pe vremea ei a fost fondat orașul Ekaterinburg, minier mai întâi, devenit pe timpul ei și trezorerie imperială. Ecaterina a II-a, cea din primul poem al meu, a dat statutul de oraș acestei localități de la poalele Uralilor. Ecaterina I și a II-a sunt tot una le ruși. Numai eu vreau să le fac net diferite. Cum au fost de fapt. Iar la români... tot una e Ecaterina! 2. Nu înțeleg bine la care să mai cizelez. Mulțumesc pentru trecere. Nici mie nu-mi place primul poem. Sună misogin, dar din păcate asta a fost partea întunecată a celei de-a doua Ecaterine istorice. La prima Ecaterină, de aici, nu mai cizelez nimic, o las să fie ea. | |
= E limpede, | Liviu-Ioan Muresan [08.Apr.10 21:27] |
fiind în metru antic, se poate cizela privind prozodia. Rimă, ritm, accent. Adică în curgere. LIM. | |
= lui Liviu-Ioan | Dragoș Vișan [08.Apr.10 21:51] |
Ruperile de ritm sunt foarte frecvente în "Istoria ieroglifică", unde sunt lungi fragmente în versuri, chiar și epitalamul bine cunoscut adresat Helgăi. În poemul meu nu e vorba de vreo vrăjire a țarinei, ci de o cerere imperioasă! Limbajul princepelui valah, numit de către turci Cantemir bei, era foarte întortocheat, deși a scris și un tratat despre muzica orientală, că doar a stat 17 ani la Stambul ostatic. Foarte cantabile nu trebuie să fie versurile lui. Nici ale mele. Mulțumesc foarte mult de sugestie. Poticnirile în limbă vin din inimă! | |
= ha, ce chestii | Ecaterina Bargan [08.Apr.10 22:07] |
fiindcă nu îmi mai permit să postez nimic, nu răspund așa cum ai scris tu, sau, mă rog, Petru cel Mare, cine-o fi, dar pot să impovizez ceva aici, în subsol de atelier, după care să-mi ofer dreptul să mă detest, să cad în propria-mi disgrație, că nu mă țin ca lumea de cuvânt. (Răspuns ficțional pentru un amant ficțional, al Ecaterinei I, cu identitate secretă) te rog, să-mi dai de știre de-o fi barba prea mare, de vor zurda și puricii în ea ca albinuțele în floare și când s-a umple cu ispite eu oi purta și astă grijă, de ți-oi trimite niște chibrite a mea privire? ruptă din forma unui pește! părul prea greu? de mult nu m-am uitat cât cântărește nu știi? m-am tuns ca Turk din Scrubs - o comedie dar Türk nu e cu turcii ăia din agonie îl știi și tu pe Türk! e chiar mai tare decât Bjork!!! Și-apoi, cei vrei tu, anonim ce ești eu sunt împărăteasă eu am o viață ca-n povești nu vreau să-ți fiu mireasă Petrică-al meu nu merită trădare Pe ochii tăi frumoși să-l schimb eu oare? post scriptum: te rog să uiți adresa mea, culoarea ochilor mei și tot ce mă mai identifică. eu sunt, da, îndrăgostită, dar de altcineva, Ha! | |
= Da, | Liviu-Ioan Muresan [08.Apr.10 22:22] |
e un bun mod de a privi lucrurile. Accept explicația. Mă bucur că așa simți și dorești să te exprimi. Chiar te invidiez. E o personală exprimare și o acceptare a părerilor. Nu sînt contra. Sugestia a venit pe lipsa informației despre modelul adoptat. E clar cum, mă așez de aceeași parte a baricadei. LIM. | |
= Ecaterinei | Dragoș Vișan [09.Apr.10 12:27] |
Mă crezusem ostracizat, trimis la Sibir, chiar de Ecaterina I. Of, ce coșmar am avut, nedormind decât un pic... | |
= lui Liviu-Ioan | Dragoș Vișan [09.Apr.10 12:37] |
E bine să rămâi la prima opinie. Cele două poeme de fapt se completează unul pe altul, însă luate separat, fiecare e anemic din punct de vedere estetic, devitaminizat, cu imagini livrești. Asta e, declamativul lor nu se mulează bine peste realitatea dată, cea retrospectivă. Însă pe mine m-au interesat numai subtextualele mesaje pe care le conțin, cele de actualitate. Cred că la ele te referi, Liviu-Ioan, în ultimul tău comm, și-ți mulțumesc. Scuză-mă pentru toate explicațiile inutile de ieri. De fapt voiam să-mi înștiințez cititorii despre ceea ce este cu adevărat cam abscons în istorioarele cu împărătesele-țarine. Ieri s-a făcut la Chișinău mare parastas pentru martirii de anul trecut. Dumnezeu să-i odihnească la sânul veșniciei! | |