Comentariile membrilor:

 =  o barbă...doua bărbi...
Adriana Lisandru
[08.Apr.10 13:50]
pacat de barba pe care te juri... dar, ma rog, dragostea impune sacrificii. :)

despre text: un eseu cand mai scrii??

 =  da departe te-ai mai dus!
Anni- Lorei Mainka
[08.Apr.10 18:48]
ai scris ceva nu gluma....si ce crezi ca va raspunde.....!


 =  .
Ecaterina Bargan
[08.Apr.10 19:39]
n-am reusit sa repet nota adrianei, ca deja ai si postat eseul. ce coincidente pe-aici, prin poem, aproape ca amuzante. acest text mi se pare mai putin plictisitor decat primul, care e tot cu Ecaterina I. da, ar fi interesant un eventual raspuns.

 =  1. Adrianei 2. lui Anni-Lorei
Dragoș Vișan
[08.Apr.10 19:33]
1. Nu-i barba mea, e a lui Dimitrie. Corbul i-a cam jumulit-o. Mie îmi crește iarăși. Iar eu nu dau bărbi. Niciodată. Păcăleam doar când eram mic. Și nu-mi ieșeau păcălelile. Nu vreau să supăr pe nimeni.

2. Nu.

 =  Interesant
Liviu-Ioan Muresan
[08.Apr.10 19:50]
mesajul e clar. Cred că se putea mai bine cizela :) E la prima mînă, la a doua...
LIM.

 =  Ecaterinei și lui Liviu-Ioan
Dragoș Vișan
[08.Apr.10 20:49]
1. Ecaterina, poate vei fi având tot dreptul să răspunzi chiar tu. Că e vorba tot de aceeași Ecaterina, fie după cum zici tu. Mă plec. Însă numai acest poem, al doilea e de dragoste, primul fiind de revoltă.
Ecaterina I, soția lui Petru I a fost de aur. pe vremea ei a fost fondat orașul Ekaterinburg, minier mai întâi, devenit pe timpul ei și trezorerie imperială. Ecaterina a II-a, cea din primul poem al meu, a dat statutul de oraș acestei localități de la poalele Uralilor. Ecaterina I și a II-a sunt tot una le ruși.
Numai eu vreau să le fac net diferite. Cum au fost de fapt. Iar la români... tot una e Ecaterina!

2. Nu înțeleg bine la care să mai cizelez. Mulțumesc pentru trecere. Nici mie nu-mi place primul poem. Sună misogin, dar din păcate asta a fost partea întunecată a celei de-a doua Ecaterine istorice. La prima Ecaterină, de aici, nu mai cizelez nimic, o las să fie ea.

 =  E limpede,
Liviu-Ioan Muresan
[08.Apr.10 21:27]
fiind în metru antic, se poate cizela privind prozodia. Rimă, ritm, accent. Adică în curgere.
LIM.

 =  lui Liviu-Ioan
Dragoș Vișan
[08.Apr.10 21:51]
Ruperile de ritm sunt foarte frecvente în "Istoria ieroglifică", unde sunt lungi fragmente în versuri, chiar și epitalamul bine cunoscut adresat Helgăi. În poemul meu nu e vorba de vreo vrăjire a țarinei, ci de o cerere imperioasă! Limbajul princepelui valah, numit de către turci Cantemir bei, era foarte întortocheat, deși a scris și un tratat despre muzica orientală, că doar a stat 17 ani la Stambul ostatic. Foarte cantabile nu trebuie să fie versurile lui. Nici ale mele.
Mulțumesc foarte mult de sugestie. Poticnirile în limbă vin din inimă!

 =  ha, ce chestii
Ecaterina Bargan
[08.Apr.10 22:07]
fiindcă nu îmi mai permit să postez nimic, nu răspund așa cum ai scris tu, sau, mă rog, Petru cel Mare, cine-o fi, dar pot să impovizez ceva aici, în subsol de atelier, după care să-mi ofer dreptul să mă detest, să cad în propria-mi disgrație, că nu mă țin ca lumea de cuvânt.

(Răspuns ficțional pentru un amant ficțional,
al Ecaterinei I, cu identitate secretă)

te rog, să-mi dai de știre
de-o fi barba prea mare,
de vor zurda și puricii în ea
ca albinuțele în floare
și când s-a umple cu ispite
eu oi purta și astă grijă,
de ți-oi trimite niște chibrite
a mea privire?
ruptă din forma unui pește!
părul prea greu?
de mult nu m-am uitat cât cântărește
nu știi?
m-am tuns ca Turk
din Scrubs - o comedie
dar Türk nu e cu turcii
ăia din agonie
îl știi și tu pe Türk!
e chiar mai tare decât Bjork!!!
Și-apoi, cei vrei tu, anonim ce ești
eu sunt împărăteasă
eu am o viață ca-n povești
nu vreau să-ți fiu mireasă
Petrică-al meu nu merită trădare
Pe ochii tăi frumoși să-l schimb eu oare?

post scriptum: te rog să uiți adresa mea, culoarea ochilor mei și tot ce mă mai identifică. eu sunt, da, îndrăgostită, dar de altcineva, Ha!

 =  Da,
Liviu-Ioan Muresan
[08.Apr.10 22:22]
e un bun mod de a privi lucrurile. Accept explicația. Mă bucur că așa simți și dorești să te exprimi. Chiar te invidiez. E o personală exprimare și o acceptare a părerilor. Nu sînt contra. Sugestia a venit pe lipsa informației despre modelul adoptat. E clar cum, mă așez de aceeași parte a baricadei.
LIM.

 =  Ecaterinei
Dragoș Vișan
[09.Apr.10 12:27]
Mă crezusem ostracizat, trimis la Sibir, chiar de Ecaterina I. Of, ce coșmar am avut, nedormind decât un pic...

 =  lui Liviu-Ioan
Dragoș Vișan
[09.Apr.10 12:37]
E bine să rămâi la prima opinie. Cele două poeme de fapt se completează unul pe altul, însă luate separat, fiecare e anemic din punct de vedere estetic, devitaminizat, cu imagini livrești. Asta e, declamativul lor nu se mulează bine peste realitatea dată, cea retrospectivă. Însă pe mine m-au interesat numai subtextualele mesaje pe care le conțin, cele de actualitate. Cred că la ele te referi, Liviu-Ioan, în ultimul tău comm, și-ți mulțumesc. Scuză-mă pentru toate explicațiile inutile de ieri. De fapt voiam să-mi înștiințez cititorii despre ceea ce este cu adevărat cam abscons în istorioarele cu împărătesele-țarine.
Ieri s-a făcut la Chișinău mare parastas pentru martirii de anul trecut. Dumnezeu să-i odihnească la sânul veșniciei!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !