= semn... | Petruț Pârvescu [15.Apr.10 21:07] |
*** text, aplitudine, mesaj. poate mai lucrezi la constructie... n.b.pe femeia-muzică ai iubit-o și tu cândva te-ai îngropat în coastele ei trupul ți-a fost pian ochii ți-au fost clape căprui pe care buricele degetelor apăsau până la orbire | |
= re Petruț Pârvescu | Alexandru Gheție [15.Apr.10 21:21] |
vă mulțumesc pentru semn. Încântat că a plăcut. Cu siguranță voi mai lucra la construcție. Vă aștept cu placere numai bine, alex | |
= "plangere tembela"?? :) | Nuta Craciun [15.Apr.10 21:42] |
din confesiunea ta catre ile, reiese ca femeia-muzica, e de fapt o femeie comuna si nu una speciala, ma gandesc la: "pe femeia-muzică ai iubit-o și tu cândva...", daca e asa treci de la "plangerea tembela" la ... atac! :) ponegreste-o, fa-i ceva, dar nu o astepta sa se intoarca "plangand", pare prea pueril, cred ca stii ce vreau sa spun... in rest, numai de bine alex ! anana | |
= O declarație surprinzătoare | Dragoș Vișan [15.Apr.10 21:43] |
Am zis bine că aceste poeme au aer mult mai nordic (de auroră boreală și noapte albă) decât franțuzesc. Îmi place acest poem și mai mult. Discursul cu toate adresările are un concret-abstract și o senzualitate a sa. Sper că nu se supără destinatara Ile, al cărei chip îmbină trăsăturile mai multor femei (din Argeș, București, Ardealul de Nord). | |
= re anana&dragoș | Alexandru Gheție [15.Apr.10 21:53] |
Vă mulțumesc... anana, știu că așteptarea asta e puerilă, dar femeia-muzică nu e doar una :). ea vine/pleacă, e imaginea fidelă a unor ele ritmice, nu comune... Te aștept cu drag dragoș, ai surprins bine faptul că femeia-muzică ”îmbină trăsăturile mai multor femei (din Argeș, București, Ardealul de Nord)” :). Vor mai fi, dragoș, încă 19 femei-..., și sper să nu plictisesc. Te aștept cu plăcere, numai bine, alex | |
= ... | iarina copuzaru [15.Apr.10 22:42] |
E frumos cum spui că nu te iubește, știind că de fapt această femeie are multe voci devoratoare care te-ar putea înfășura în părul lor din corzi de chitară/vioară. Dar așa... tu aștepți puțin cîte puțin din ea, pînă se va îmblînzi, iar muzica o să devină acea plîngere de care vorbești în final. Eu mai multe știu nu despre latura feminină, ci despre muzic. Acesta nu are noduri marinărești, coardele lui pleznind la fiecare rostire a iubirii. Însă recunosc... femeia-muzică spintecă mai bine în măduva lemnului, de acolo de unde notele vor cădea pe cearșaf, pe trup... Fain. | |
= Alexandru Gheție | Ottilia Ardeleanu [15.Apr.10 23:34] |
cea de-a doua strofă cucerește. să fii instrument muzical în mâna unei femei care cântă și bine, face artă din degetele ei, nu este puțin lucru, nu? Alex, este o armonie de suflet-muzică-iubire care parcă se aude vibrând dinspre clape de pian spre cititorul intrat ca-ntr-o filarmonică. Ottilia Ardeleanu | |
= re iarina & otilia | Alexandru Gheție [16.Apr.10 02:12] |
iarina, frumos spus, intersanta abordare, ai ajuns tare departe in text, ai taiat versurile cu corzi de chitara - tu chiar ai una :)-... Între muzic si iubire însa eu nu văd niciun pas. Pentru că ele sunt un amalgam complex, nu pot trăi separat. Femeia-muzică, vei vedea, e o piesă dintr-un puzzle mai ciudățel. Te aștept mereu cu plăcere... mulțumesc otilia, multumesc în special pentru constanța citirii, mă bucur că ți-a plăcut, că ai zărit aici "o armonie de suflet-muzică-iubire"... Te aștept cu plăcere :) numai bine, alex | |
= linia vietii din ce in ce mai accentuata in palma dv | Ana Gabriel-Laurențiu [19.Apr.10 14:45] |
tot ilie asta....... femeia-muzica este genul acela de femeie rafinata, cu acorduri fine, plina de pasiune si tandrete, pe care si dv ati iubit-o vorba lui Petrut Parvescu. acum, p.s: am citit si femeia-bulgare si mi-a placut, gabi | |
= re Ana Gabriel-Laurențiu | Alexandru Gheție [21.Apr.10 01:01] |
mi-s drage revenirile tale, bucuros ca ai simtit numai bine, alex | |