| = Deschidere semiotică | Dragoș Vișan [20.Apr.10 16:50] |
| Ușurința de-a face poemul. Se ia de pildă o farfurie cu nuci. Se cumpără măsline și pastramă. Se presare o doina jela peste șanțuri (voma lui Costin). Și totuși nu e deloc simplu. Se înlătură factorii întârzierii festinului ori destinului ("până acasă nu mai e mult"), "piticii de ghips" adjuvanți, adresarea de la om la om sau de la o inimă artistă la alta cititoare (degustătoare), interogarea prin detașare a sinelui măiestrit în preparate ("asculți..."), retrospectiva unei Burgundii ca o foarte nocturnă "intersecție fără semafor", în care mașinile trecutului își pot aminti de codul bunelor maniere. | |
| = ”ușa tavanul scara nucile din castron” | Alexandru Gheție [20.Apr.10 20:56] |
| despre sărăcie nu credeam că se poate scrie atât de curat... iată că în burgundia se vorbește și așa... de la poezie la poezie autoarea surprinde. temele, subiectele alese, sondarea acestora, secțiunile ce se fac, pas cu pas, dincolo de vers... Și la capătul burgundiei nu există niciun semafor, nu ți se dă verde în a explora ceea ce anni versuiește :). Mi-a plăcut, viziunea e amplă, e interesant și versul final care îl readuce în prim plan pe cel inițial, ca o mușcătură din propria-i coadă... numai bine, alex | |
| = muscatura cu proteza.. A Ghetie | Anni- Lorei Mainka [20.Apr.10 21:05] |
| de fiecare data cind te citesc ma gindesc la ghetisoare....scuze, cind eram mica le uram, ca trebuia sa fac ordine printre ele si nisip, am adus cu mine si n-au tinut, nu le place aici.... da, muscatura in coada e necesara....saracia e mare si asa colorata cum ni se prezinta, pina si paharele saraciei sunt de la o vreme din plastic subtire si zici sa o pastrez??? burgundia e mica , si cum ti-am mai scris mi-au furat brazii, ieri au darimat si un zid roman, asa pur si simplu , i-am reclamat , poate scriu un eseu cum s-a pierdut zidul care n-avea nimic ptr ca niste muncitori nu au stiut sa intoarca o betoniera...si asta in germania | |
| = Revin, poemul tău, Anni-Lorei, mi-e drag cu adevărat | Dragoș Vișan [20.Apr.10 21:35] |
| Ca să nu fiu înțeles greșit de cineva! În comentariul meu anterior mă refeream de fapt că "se înlătură" numai "factorii.....", crezând că semnalez plăcut impresionat, că se încadrează perfect privirii tale vigilente din poemul "Burgundia 44" următoarele aspecte: ' "piticii de ghips" adjuvanți, adresarea de la om la om sau de la o inimă artistă la alta cititoare (degustătoare), interogarea prin detașare a sinelui măiestrit în preparate ("asculți..."), retrospectiva unei Burgundii ca o foarte nocturnă "intersecție fără semafor", în care mașinile trecutului își pot aminti de codul bunelor maniere.' Scuze pentru ambiguitatea creată fără să vreau. La doina jela, am greșit intenționat (nu jelea), fără legătură cu poemul, pentru că urăsc doinele și jelaniile comandate de_moniq. Asta e adăugat pe lângă mesajul poemului tău (mea culpa!). | |
| = Dragos Visan...nu-i de jale! | Anni- Lorei Mainka [20.Apr.10 22:03] |
| aprofundat maestre, aprofundat....vai, dar nici prin cap nu mi-a trecut sa ma supar, eu de fapt ma supar atit de rar,,,,,cum stii stau asa de vesnicii, cum bine vezi , si nu stau asa ptr ca am rabdare, ci pentru ca lumea egal ce faci ea e in fata noastra si isi face spectacolul ei...probabil mi se trage de la India incoace, de la vremurile studentiei cu Eliade, Mincu, Marino....rabdare sa VEZI.... iti ramin datoare tie pentru timpul tau cel cronometrat....stiu ca vei merge drept, egal cum mergi | |
| = lectie de viata | Chiripuci Cristian [21.Apr.10 16:48] |
| O poezie filozofica, care contine o lectie de viata: "asculți fără să mesteci nu e bine vei muri de intestinul subțire", frumoasa metafora ta. | |
| = re Cristian Chiripuci *** | Anni- Lorei Mainka [22.Apr.10 02:02] |
| bine ai venit in lumea celor fara de ferestre | |