Comentariile membrilor:

 =  mihaela și lungul drum al zilei către...
Alexandru Gheție
[19.May.10 14:22]
În primul rând la mulți ani!...
poezia e interesantă pentru felul în își creează o dungă de viață... Se pleacă de la o claie de păr negru, de la ființa ce încape în palma mamei, apoi, treptat se trece prin copilărie, prin iubire, prin poezie :). Apar și nelipsitele măști, nelipsitele speranțe/eșecuri/drame/inspirații... Ai dreptate, dincolo de orice, zace zâmbind surpriza. Succes!

alex

 =  semn
Vali Slavu
[19.May.10 14:43]
Granița propriei copilării e greu stabilit; cu fiecare lacrimă ne îndepărtăm tot mai mult de acest "anotimp" și, totuși, rămânem copii chiar și la "opt peste douăzeci" de ani.

La mulți ani!

 =  alex gheție, vali slavu
Mihaela Roxana Boboc
[19.May.10 14:52]
Alex, mulțumesc pentru urare și pentru felul sensibil în care ai interpretat acest poem de suflet.

Vali, ai dreptate, granița propriei copilării e greu, dacă nu imposibil de stabilit. Mulțumesc pentru urare!

O zi frumoasă tuturor!

Mihaela

 =  Am douăreci de ani și încă opt. Mihaela.
Ioan Barb
[19.May.10 15:23]
"am douăzeci de ani și încă unu/n-aș vrea nici unul să îl dau minciunii"- recunoaște versurile și gândește-te că el a trăit așa de proape de locul în care locuiești tu și atât de puțin. Ce mare har de la Dumnezeu faptul că ai, deja, mai mulți ani pe răbojul vârstelor decât autorul versurilor de mai sus - ești atât de tânără și ai doar "opt ani peste douăzeci/și-un univers aparte/măști pentru fiecare ocazie/pastelate"... versuri expresive într-un poem de sensibilitate. Dar nu uita că uneori, cititorul, citește în spatele măștii și descoperă cu bucurie universul plin de nuanțe și sensibilitate al unui poet.

La mulți ani și plini de poezie și împliniri în acest imperiu. Cu prietenie, Ioan.

 =  erată
Ioan Barb
[19.May.10 15:27]
Cred că în citatul anterior corect e..."uitării" în loc de "minciunii". Am citat din memorie și cred că am deformat. Ioan.

 =  ioan barb
Mihaela Roxana Boboc
[19.May.10 15:28]
Da, frumoase versuri aparținând unui mare poet: Nicolae Labiș, prea repede plecat dintre noi.
Ioan, îți mulțumesc pentru cuvintele deosebite, pentru urările de bine și pentru faptul că mă citești cu atâta interes.

Cu prietenie,
Mihaela

 =  o anamneză
cezara răducu
[19.May.10 15:29]
redată cu precizia unui fin artist.
la mulți ani plini de culoare!
rara

 =  e corect, ioan.
Mihaela Roxana Boboc
[19.May.10 15:30]
”Sunt douăzeci de ani…

Sunt douăzeci de ani și încă unul…
N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toți spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.”

Nicolae Labiș

 =  cezara răducu
Mihaela Roxana Boboc
[19.May.10 15:32]
Cezara, uite cum umpli tu de culoare această pagină.

Mulțumesc pentru urare,
Mihaela




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !