| = . | ștefan ciobanu [30.May.10 11:37] |
| o mana venita din intuneric este ca un bec care arde. dar ce sa faci, mai este si cate o pana de curent pe care trebuie sa o traiesti. sa ti-o asumi. cum am facut in ultimul meu poem. in mod deosebit mi-a placut ultimul paragraf, cu indemnul la plutire. numai bine | |
| = ... | Monica Manolachi [30.May.10 13:38] |
| plăcut îndemnul de a fi fericit, de a pluti și de a nu lua căderea în tragic. mi se pare totuși ceva ideal, fiindcă am constatat în timp că nu toată lumea își imaginează fericirea la fel. de asemenea, conceptual, căderea este una, însă fiecare o percepe diferit. cu un pic de umor, aș putea spune și că mă face să mă întreb: păi, hai, ce faci, nu ești fericit? ce mai aștepți? :-) ce vreau să accentuez este plăcerea drumului până la ceea ce ar trebui să fie. un text destul de bine dozat din toate punctele de vedere. | |
| = * | Dely Cristian Marian [30.May.10 15:39] |
| frumos ai grăit ioana. am plutit aici cu poezia în razele unui soare edenic. lângă pădure soare coboară iar mai mărinimos - deschid aripile în gând aș vrea să-l prind în ramuri cu plăcerea lecturii și prietenie, cristian | |
| = i. | ioana negoescu [30.May.10 22:55] |
| Ștefan, uneori și căderea e un fel de zbor. mulțumesc. Monica, îți dau citatul meu preferat despre fericire: "Am ajuns să cred că fericirea nu-i o treabă pentru pamânteni. Și i-am spus cunoaștere unei brume zilnice, molipsitoare care nu era de fapt decât nehotărâre." (Felix Grande) Cristian, am un copac într-o pădure. ca oricine de-altfel...:) | |