| = . | iarina copuzaru [02.Jun.10 15:04] |
| Alpinistului îi stă bine cu muntele, nu cu cravata, așa cum unui scriitor i se potrivește jocul, nu ordinea aparentă. Foarte fain. | |
| = Vasile Munteanu, | Ottilia Ardeleanu [02.Jun.10 17:09] |
| e bine că ai ajuns în vârf, urcușul este anevoios, se vede, chiar și urmele pe unde ai trecut, important este că ai înfipt steagul. foarte ingenios! (concluzia este, în același timp, punct de plecare.) Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [03.Jun.10 03:53] |
| mulțumesc, Iarina, mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre. în definitiv, jocul însuși înseamnă ordine; și, nu, nu am ajuns în vârf: "eu urc"; nimic nu este comparabil ascensiunii; poate doar liniștea porumbeilor încojurând muntele; da, maiestuosul se oferă ochiului, dar conștiința supremului este deasupra lumii și altceva nimic. | |
| = "De ce "catren-ul"? | George Pașa [03.Jun.10 09:19] |
| De cele mai multe ori, găsesc în pagina ta versuri interesante. Nici aici nu pot spune că nu îmi place jocul, prin acea așezare a versurilor astfel încât să le citim de la dreapta la stânga (primele trei) sau de jos în sus (în continuare). E adevărat, mult mai importantă mi se pare aici ordinea ideilor, decât aceea a cuvintelor, acest lucru spunându-l cineva care nu excelează prin rigoare poetică (adică eu). Nu înțeleg însă un lucru: de ce ai scris așa cuvântul "catrenul"? În cazul tău, nu se poate pune problema să fie o greșeală de redactare, mai ales în titlu. Poate, spre a fi mai clar "jocul", ar fi trebuit scris: "ca-trenul". P.s. Îmi prezint scuzele pentru că am deranjat din nou cu părerile mele. Poate ar trebui să tac, mai ales în cazul textelor unuia dintre autorii pe care îi apreciez în mod sincer. | |
| = . | Vasile Munteanu [03.Jun.10 09:39] |
| nu este nici un deranj, George; când cuvântul generează întrebare și chiar necesitatea unui răspuns, pe nebunul ce azvârle bolovanul în apă ("adică eu") nu poate decât să îl bucure; fără a motiva deplin alegerea, în primul rând, forma propusă de tine o găsesc prea explicită și restricitv-comparativă; în al doilea rând, textul proriu-zis este un catren, surplusul reprezintă inevitabila noastră (adică a mea) pornire de a rata perfectul; unii plâng, alții urlă ca lupul...; în mine e un tren. mulțumesc pentru prezență; indiferent de motiv, timpul m-a convins că ești un cititor exigent și ai un loc aparte între aceia care comentează. | |