| = Petrea, Petrea... | Aurel Sibiceanu [03.Jun.10 07:19] |
| Se putea altfel! Debutul zilei sfințit tot cu un... sonet! Amestec de candoare și forță, o lumină care orbește dar și deschide ochii; divinitatea coboară din suflet și din gând chiar în viscere... Ehei..., Petrea, ești pe un drum frumos! | |
| = Șt. Petrea | Ioan Barb [03.Jun.10 09:55] |
| Ultimele două strofe închid aproape perfect o poezie care descoperă că există un drum al purificării, o albie unde curge în suflet Dumnezeu. "Copilului din tine doar citește-i Aripi de porumbel ca o ninsoare". Ca să înalți copilul din tine, colorând nunsorile cu o altă prezență ești condamnat să "pășești desculț pe-al tinei ud covor." Numai pe acolo se poate. Sesizat de posibilitate am trecut și eu pe aici. Cu stimă, Ioan. | |
| = Aurel, Ioan | Stefan Petrea [04.Jun.10 06:34] |
Aurel, din astfel de mesaje imi mai trag puterea de a scrie. Sonetul, mai ales cel clasic, pare a nu-si mai gasi locul in literatura contemporana, acolo unde troneaza vulgaritatea, exprimarile murdare sau macar de spectacol (circ). Iti multumesc ca ma sustii cu atata verva. Ioan, si tu esti unul dintre cei care ma sustin periodic. Iti multumesc pentru asta. Cu multa caldura sufleteasca, va salut, prieteni! | |