= O citire. Mihaela | Ioan Barb [04.Jun.10 11:01] |
Un poem construit echilibrat și cu acuratețe. Motivul timpului ascuțit în spițele unei roți este foarte interesant, când privești roata învârtindu-se ai senzația falsă că se învârtește înapoi. Ultima strofă închide poemul și imprimă o forță deosebită. "mi-aș fi dorit să modelez pereții din sticlă să-mi sângerez mâinile peste ochii tăi să mă vezi mișcând roțile din pieptul tău." Mai remarc puntea dintre copilărie și dragoste. O citire, Ioan. | |
= "mi-aș fi dorit să modelez pereții" | Alexandru Gheție [04.Jun.10 11:54] |
"Straniu cum timpul se ascute în spițele unei roți șlefuind memoria de marginile unei rogojini" - aici se simte șlefuirea, talentul :)... Un text bun aici, până la final se simte ritmul alert printr-o lume de altădată, amintirile care curg năvalnic și își țipă dreptul la viață... Ah, memoria asta, nu mai încetează odată cu ale ei... drame :). Zâmbesc, pentru că doar tragedii memorez, ca un computer al răului... Și aici finalul, acel cond-optativ sugerează... regretul. Cu prietenie, alex | |
= ioan barb, alex gheție | Mihaela Roxana Boboc [04.Jun.10 12:35] |
Da, Ioan, ai remarcat bine puntea dintre copilărie și dragoste. Mulțumesc pentru popas. Alex, ca de obicei, un comentariu pertinent, memoria asta cu dramele ei, bine zici:) Vă mulțumesc din suflet pentru prezența constantă în pagina mea. O zi frumoasă! Mihaela | |
= Mihaela-Roxana Boboc, | Ottilia Ardeleanu [04.Jun.10 16:49] |
copilăria te-a marcat foarte mult, memoria ta o conține pe toată și încearcă, în permanență, comparațiile cu restul perioadelor marcante din viața ta. un poem cursiv, sincer, spontan aș zice. face plăcere citirii. Ottilia Ardeleanu | |
= ottilia ardeleanu | Mihaela Roxana Boboc [04.Jun.10 16:59] |
Ottilia, ai pus punctul pe i în comentariul tău. Mulțumesc pentru popas. Mihaela | |