= Următoarea.... Alex | Ioan Barb [09.Jun.10 15:44] |
Următoarea cameră poate însemna o continuare a existenței în alt plan? Idei care se continuă într-un univers profund, un spațiu de meditație. Imagini reușite cu un aer abstract. Am înțles că moartea câinelui lasă o posibilitate de salvare. Dar întotdeauna este o poartă de salvarere prin care altcineva ne conduce. Păreri. Ioan. | |
= ~ | Alexandru Gheție [09.Jun.10 17:54] |
ioan, multumesc... sa zicem ca atunci cand privesti un muribund nu mai vezi fiinta, cu un culoar, un pasaj de trecere catre... next room. te mai astept, cu drag... alex | |
= un cîine | Liviu-Ioan Muresan [09.Jun.10 18:02] |
nu in. "și distanța semăna cu o apă ondulată", nu cred că distanța, poate altceva. E un poem bun, cred că mai trebuie puțin recitit. Sentimentul transmis e puternic. | |
= Alex, un poem de... | Ottilia Ardeleanu [09.Jun.10 20:47] |
întrepătrundere: trecere a spiritelor unul prin celălalt, trăire prin trăire, inimă prin inimă. asta înseamnă prietenie adevărată. când simți, doar, ce este in the "next room"... poate o inimă nouă! ei, un alt om aici... Ottilia Ardeleanu | |
= the next Alex | Mihaela Roxana Boboc [10.Jun.10 00:54] |
Un poem sensibil, frumos. E multă umanitate aici. Și versurile pot fi vizualizate, camera, câinele, atmosfera. Îmi plac aceste versuri: ”nu știu ce e în camera alăturată niciodată nu m-am întrebat” - eu m-am întrebat adesea! Da, interesant suprapuse aceste planuri existențiale. Cu plăcerea lecturii, Mihaela | |
= liviu, ottilia, mihaela | Alexandru Gheție [10.Jun.10 13:18] |
vă mulțumesc pentru semne... liviu - am corectat, merci. Acolo la distanță am vrut a se înțelege altceva, mai citesc, mai meditez :). Mă bucur că ți-a plăcut... ottilia - da, un poem între... niciodată la extreme, mereu între lumi :). Mulțumesc mihaela - mă bucur că ai amintit de vizual aici, chiar aveam în față toate acestea :) Vă mai aștept cu drag, alex | |