| = și păpușile. Alex | Ioan Barb [10.Jun.10 15:07] |
| "atunci te-am invitat la dans pentru că erai cea mai frumoasă" "aveam nevoie de un fântânar care să-mi sape în carne până la sânge" Un poem cu atmosferă de poveste, în care oamenii se comportă și doresc să fie ca păpușile dar nu pot renunța la masca ipocriziei. Un final cu un paradox care mă duce cu gândul la paradoxul "și caii se împușcă, nu-i așa?", din celebra peliculă "Maratonul dansului". Se pun întrebarea cât de mult ne transformăm în păpuși, deoarece doar ele mai pot aprecia cu sinceritate dragostea. Păreri. Cu prietenie, Ioan. | |
| = ~ | Alexandru Gheție [10.Jun.10 18:16] |
| ioan, multumesc... ma bucura trecerea ta, semnul lasat. aici spun doar ca totul devine mecanic. obisnuinta nu e iubire. papusile inca nu s-au obisnuit cu a lor conditie. Poate ca ele mai spera. sau nu... te mai astept aici cu drag, alex | |
| = si baietii plang nu-i asa? | Mihaela Matei [10.Jun.10 18:50] |
| "viața mea e o linie verticală"- e verticala, inteleg. Sunt curioasa daca incepe de jos in sus sau invers si ar fi interesant de aflat limitele. Naturaletea pe care o ai in timp ce ii vorbesti ilei pare mai degraba o dovada de apropiere, demonstrata, de altfel,si de nevoia prezentei ei("aveam nevoie doar de un fântânar care să-mi sape în carne" ).E ciudat cum ile-femeia neiubita- are puterea de a invarti roata ("să mai rotească o dată roata și să se adâncească în mine"), dar sub acoperirea unei masti cred ca ne putem permite sa jucam orice rol ("mi-am pus masca iubirii/am jucat jocul m-am obișnuit"). In fond, cine-i intelege pe barbati daca nici ei nu se inteleg pe sine ? Mihaela | |
| = Linia | Dana Stefan [10.Jun.10 19:27] |
| despărțitoarea de universuri, linia te poate trimite în adâncuri, ori te poate înălța la ceruri. pentru unii linia orizontului este promisiune, pentru alții nu are nici măcar valențele unei cât de pale certitudini... verticala ta e plastică și plină de expresie. Linea | |
| = iubirea stapana vietii arhitectul sef inspector doctor profesor | Iakab Cornelia Claudia [10.Jun.10 19:48] |
| acum eu ce sa comentez ca ma incurca perceptia mea despre iubire. viata construieste intre feminin si masculin, ea iubirea vine daca vrea...ce conditii are oare ne vom intreba. sunt curioasa cum o sa ajung sa iti percep poezia via a vis de ceva atat de important. | |
| = mihaela, dana, elia | Alexandru Gheție [10.Jun.10 21:50] |
| multumesc pentru semne... mihaela - da, "E ciudat cum ile-femeia neiubita- are puterea de a invarti roata... si eu ma intreb asta :). Si intrebarea de finalul comm-ului este interesanta. Ma bucur ca ai trecut pe aici, te mai astept... dana - sunt incantat ca ati gasit aici verticala "plastică și plină de expresie", cat despre limite, orizant, extremitati..., tare multe-s de spus. te mai astept... elia - ceea ce am scris azi pot nega maine, poezia este pentru mine cu atat mai interesanta cu cat se leapada firesc... :)nu neaparat adevarul sau directetea ma intereseaza, cat imaginatia/drumul sau. Asta nu inseamna ca nu plec de la realitate, dar apoi imi place sa uit de ea. Asa ca perceptia celui care scrie fata de ceva asa important :) nu exista intr-o poezie. te mai astept, alex | |
| = . | nica mădălina [10.Jun.10 22:09] |
| insistenta si persistenta nevoii de a declara neiubirea face cat o declaratie de iubire. asta ca idee. ca stare, e ceva dincolo de simpla colocvialitate. e nostalgie multa aici. ca imagine, raman, ca preferinta, cu simplitatea venitului sarind sotronul prin parc. | |
| = err | nica mădălina [10.Jun.10 22:12] |
| sa fac si eu acordul intre subiect si predicat , in prima propozitie. ar fi cazul. asadar... fac, si nu face. | |
| = alexandru gheție - și păpușile | Mihaela Roxana Boboc [10.Jun.10 23:38] |
| ”dar știi iubirea n-are nicio legătură cu fericirea tot așa cum optul dormind nu poartă în sine infinitul”- acestea sunt versurile care dau contur poeziei, da, ai dreptate, iubirea nu-ți garantează fericirea dar nici fericirea nu poate exista în lipsa iubirii. Totul e efemer, așa îmi transmite cel de-al 3-lea vers și supus schimbării perpetue. ”nu te iubesc aveam nevoie doar de un fântânar care să-mi sape în carne până la sânge”- cu toții avem nevoie la un moment dat de cineva care să ne scoată din eul și normalitatea în care suntem afundați, la un moment dat în viață fiecare a simțit nevoia unei iubiri care să-i sape în carne și să curgă prin vene viața. cât despre măști, le asumăm în diferite momente ale vieții, fie ca apărare fie din necesitatea unui alt ”eu”, ca un mod de a face față provocărilor vieții. Mihaela, cu prietenie | |
| = * Concluzii sub o altă interpretare | Maria Prochipiuc [10.Jun.10 23:53] |
| adevărul dintre cuvinte este mereu cu nasul pe sus nu-l poți privi gol goluț de fiecare dată se ascunde după umbre desenează cercuri în deplinătatea facultăților iubirea un adevăr irosit în vechimea cuvintelor rândurile poemului se deșiră în puncte linii șerpuite frumusețea mărului dispare când s-au atins buzele de nesațul privirii ce acoperă trupul cu asprimea cămășii de in Expresii autentice, ce se modelază odată cu intenționalitatea poetică și are rolul de-a atrage atenția cititorului. | |
| = atenție la neatenție | Maria Prochipiuc [10.Jun.10 23:59] |
| corectare: și au rolul.. | |
| = Alex, | Ottilia Ardeleanu [11.Jun.10 00:01] |
| iubirea ca o sforțare nu ar trebui să existe. cam asta înseamnă obișnuință în iubire. îmi place nonșalanța cu care o spui, de aici rezultând foarte bine sentimentul acesta de "și păpușile pot iubi...". iată niște versuri care atrag: "nu te iubesc aveam nevoie doar de un fântânar care să-mi sape în carne până la sânge să mai rotească o dată roata și să se adâncească în mine" mi-a plăcut, Ottilia Ardeleanu | |
| = amanare si refuz. ciudat ca totusi se invarte roata.dar vezi ca | Iakab Cornelia Claudia [11.Jun.10 08:52] |
| Asa ca perceptia celui care scrie fata de ceva asa important :) nu exista intr-o poezie. te mai astept, are doua directii vezi ca dar | |
| = re mădălina, mihaela, maria, ottilia, elia | Alexandru Gheție [11.Jun.10 10:43] |
| vă mulțumesc pentru semne, pentru păreri... mădălina - așa e :). o declarație de neiubire e de cele mai multe ori una de iubire. Da, e nostalgie aici, cum bine spui. Mă bucur că ți-a plăcut câte ceva pe aici, te mai aștept... mihaela - frumos spus... măști, normalitate, iubire, fericire, nevoia de ieșire din sine, cam astea ar pendula pe aici. Ai surprins bine. te mai aștept maria - foarte frumos ai spus "frumusețea mărului/dispare/când s-au atins/buzele/de nesațul privirii/ce acoperă trupul/cu asprimea cămășii de in". Și adevărat. Mă bucur că ți-a plăcut. ottilia - spui că obișnuința în iubire e sforțare. Asta înseamnă că toate cuplurile din lume încep să se sforțeze la un moment dat. Și ai perfectă dreptate. :) elia - două direcții? :) | |