| = Un timp. Mihaela | Ioan Barb [15.Jun.10 23:28] |
| " o spărtură în stratul de lumină mângâie și acum obrazul brăzdat al bunicului" Un final foarte bun în acest poem despre lumea copilăriei cu viața simplă a bunicilor, cu rugăciunea de seară, tablou reînviat după trecerea anilor. Un poem care te îndeamnă la meditație, la recunoașterea unui mare adevăr, faptul că suntem trecători și că lumea copilăriei îți aduce mereu aminte de acest adevăr. Părere. Cu bucuria lecturii, Ioan. | |
| = re ioan barb | Mihaela Roxana Boboc [15.Jun.10 23:37] |
| Ioan, mă bucur că ai descoperit în acest poem o lume către care merită să meditezi. Îți mulțumesc pentru părere. Mihaela, cu drag. | |
| = Timpul salvării | Aurel Sibiceanu [16.Jun.10 15:33] |
| Un "tablou" superb al timpului copilăriei, al bucuriilor simple, timpul în care ne salvăm... Atunci suntem curați și se așează veșnicia în noi... Așa cum spune și Ioan, finalul este foarte bun, împlinit de făptura tutelară a Bunicului... Felicitări și mulțumiri pentru semnul ce l-ai lăsat la mine | |
| = re aurel sibiceanu | Mihaela Roxana Boboc [16.Jun.10 17:27] |
| Aurel Sibiceanu, mă bucur că poetul cu suflet mare s-a regăsit în versurile mele și a admirat acest tablou al timpului copilăriei. Mulțumiri! Mihaela | |
| = bunici | Alexandru Gheție [16.Jun.10 17:31] |
| "o spărtură în stratul de lumină mângâie și acum obrazul brăzdat al bunicului" - frumos, mihaela... Of, și bunicii... vin să ne coloreze un rai pe iarba prin care ne jucăm și apoi pleacă, pleacă, pleacă... În fine, textul tău ar sta bine și pictat, colorat sau alb-negru, e vizual până în spatele ochilor, apoi vers ori culoare îți ating umărul :). E ca un basm, începe cu "demult" (cred că e inutilă precizarea timpului :)), apoi se intră brusc în conturarea atmosferei acelui "timp" al rugăciunii. cu prietenie, alex | |
| = re alexandru gheție | Mihaela Roxana Boboc [16.Jun.10 17:35] |
| Alex, e o idee bună pictarea unui tablou de acest gen, deja l-am vizualizat. Mulțumiri pentru aprecieri și idei. O seară frumoasă! Mihaela | |
| = . | laurentiu ion [16.Jun.10 18:12] |
| când în curtea bunicului caisul încă își întindea ramurile noduroase peste streașina casei mămăliga aburindă cu brânză și smântână strângea în jurul mesei trupurile flămânde icoana din perete și ceașca cu smalțul sărit solnița cu sare grunjoasă și farfuriile ciobite întregeau tabloul în care mâna bunicului colora / E o spărtură în stratul de lumină care mângâie și acum obrazul bunicului. ăsta e poemul tău și dacă l-aș fi citit așa, aș fi spus că e cel mai bun text al tău | |
| = re laurentiu ion | Mihaela Roxana Boboc [16.Jun.10 18:18] |
| Mulțumesc pentru varianta propusă, Laurențiu. Este într-adevăr mai condensată și face mesajul să devină mai puternic. Te mai aștept! Mihaela | |