= Mihaela | Ioan Barb [18.Jun.10 09:11] |
Ultimele două versuri mi se par cele mai reușite din acest poem. Eu aș înlocui cuvântul terestru, mi se pare prea livresc și alergarea cu tălpile goale, aș inversa versrile, "am fi alergat desculți prin ploaie așa cum se simte pământul cu tălpile goale cu lutul sub unghii m-aș fi dezlegat să nu luăm cu noi mai mult de-o zbatere" Eu cam așa aș aranja. Dar tu poți și mai bine. Este interesantă ideea și construcția și este bine să-i găsești cea mai reușită formă. Cu prietenie, Ioan. | |
= re ioan barb | Mihaela Roxana Boboc [18.Jun.10 09:22] |
Mulțumesc, Ioan! Am reformulat textul, aproape de versiunea ta. Cu prietenie, Mihaela | |
= Mihaela 2 | Ioan Barb [18.Jun.10 10:04] |
Acum sună și arată ca un poem adevărat. Îmi place. Ioan | |
= re ioan | Mihaela Roxana Boboc [18.Jun.10 10:07] |
Mă bucur. Te mai aștept! Mihaela | |
= Analogie | razvan rachieriu [18.Jun.10 16:12] |
Între ființele voastre înlănțuite de dragoste ploaia aluneca, iar picurii colorați păreau vitralii. Faci o analogie între alergatul prin ploaie cu tălpile goale și pământul cu tălpile de humă udate de ploaie. O zbatere reprezintă o emoție reciprocă care fremătează. | |
= re răzvan rachieriu | Mihaela Roxana Boboc [18.Jun.10 16:32] |
Frumoasă interpretare a acestui poem, Răzvan! Te mai aștept! Mihaela | |
= "cu lutul sub unghii" | Alexandru Gheție [19.Jun.10 14:10] |
mihaela, imi place mult textul acesta... pesemne ca mereu exista ceva ca un vitraliu mut intre fiinta si desavarsite, intre iubiri, sa spun asa... Am mai gasit in textele tale acest obstacol, fireste, exprimat diferit de la text la text. Aici e un vitraliu, altundeva era amintirea, timpul, etc... Finalul este reusit si da, ce frumos sr fi fost daca... Am remarcat imaginea pamantului cu lutul sub unghii, e superba :) alex | |
= re alex gheție | Mihaela Roxana Boboc [21.Jun.10 08:50] |
Alex, mă bucură înțelegerea ta și interpretările frumoase pe care le dai de fiecare dată poemelor mele. Mulțumesc! cu prietenie, Mihaela | |