| = floarea lui reuși să acopere cerul | Ioan-Mircea Popovici [01.Jul.10 21:56] |
| Cand am citit "scrisoarea" nu gasisem "biletul". Acum am citit biletul si mi-e aproape clar. Frumoasa trecere de planuri. Ca niste puncte de inflexiune schimbarile dramatice. Ai atins bine "cautarea" chiar pe ultimul rand "- Alice, nu ai de ce să te simți vinovată. Cred că e primul lui somn fără vise." Mi-ar fi placut sa-l fi salvat asa cum intentionai in aceasta antologica secventa: " Faptele se amestecau , imaginile se înlocuiau, după o importanță incompatibilă cu ordinea în care ele au debutat și definitoriu simțea o dorință puternică de abandon, care ducea totul în derizoriu, dominându-l cu repeziciune. Conchise astfel că nici paznicul, nici femeia din fața spitalului, nici Marcu, nu existau, era posibil să se înșele, poate nimic nu era real, își spunea distrat, privind lustra din tavan care părea că își modifică dimensiunile, dându-i impresia că se apropie și se îndepărtează de raza lui vizuală. Această categorisire reuși să-l elibereze totuși, apoi insistă pe imaginea Alicei simțind cum, un sentiment de speranță îi încălzea sufletul. Ce uimitoare poate fi puterea intuiției! Din clipa când a văzut-o, a simțit că ea însemna schimbare și poate salvarea lui." frumoasa grija ta de-al face sa nu sufere "Nu simțea de asemeni nici un regret, de parcă tot ce ținea de sentimente fusese cumva extras din mintea lui" cred ca loviturile piticului au lasat urme. "- Ce Dumnezeu se întâmplă cu mine?" o fina tesatura de tensiuni. un final care nu poate lasa decat un gol mare si durere.............. | |
| = re | Emma Greceanu [02.Jul.10 15:07] |
| multumesc mult pentru semnul de lectura, d-le Ioan o zi frumoasa de iulie, va doresc:) | |