| = Din umbra ai facut un arhetip | razvan rachieriu [05.Jul.10 12:56] |
| Ai construit un arhetip care își proiectează umbra peste teamă, iar tremurul este ascuns în iridescența curcubeului pe care și-l întinde pe față ca pe un fard. Dacă îți cunoști umbra prin introspecție interioară, ajungi s-o domini și să te joci cu ea, o pui în fața oglinzii și te vezi pe tine însuți întors. | |
| = lim se teme | Alexandru Gheție [05.Jul.10 12:57] |
| am citit cu plăcere poemul umbrelor și a tremurului din spatele curcubeului... sunt bine strunite imaginile, aceasta căutare în sine, aceasta privire în sine este sugestiva, sincera. "lim/se sperie"; lim era singur, își asculta vocea, își ascundea tremurul picioarelor, cânta, alerga cu umbra sa, se împrietenea cu umbra sa... final sugestiv. Mi-a plăcut, liviu, cu prietenie, alex | |
| = Răzvan, Alexandru, | Liviu-Ioan Muresan [05.Jul.10 18:00] |
| Răzvan, un comentriu complex și complet. Alex, îmi pare bine dacă finalul se deschide cititorului. Aveam ceva îndoieli. Vă mulțumesc de trecere. LIM. | |
| = LIM, | Ottilia Ardeleanu [05.Jul.10 18:10] |
| vreau doar să punctez câteva dintre elementele cheie ale poemului de azi: 1. parcă ar fi un spectacol pe un perete, mâini proiectate artistic - versul final îmi întărește lucrul acesta. Iar ceea ce văd eu este o capcană. Sinele încolțit de propria umbră, propriile remușcări. 2. sentimentul dedublării: umbra nu se desparte de trup, este ca un al doilea eu ce vrea să imite originalul. Nu prea poate, însă reușește să-l sperie: acesta pot fi eu? ceva atât de tremurător, care se schimbă așa de repede, care nu-și găsește locul? 3. paralelism între copilul lim și omul matur lim 4. ludic, o babă-oarbă ce se caută pe sine, se “antrenează” cu sinele până ce umbra devine lumină 5. fascinația, “împrietenirea”, suprapunerea unuia peste celălalt poate ar trebui să continuu, dar n-am să o fac. Mă opresc pentru a reciti și a reflecta asupra acestei umbre a sufletului. Ottilia Ardeleanu | |
| = Ottilia Ardeleanu, | Liviu-Ioan Muresan [06.Jul.10 13:50] |
| interesante punctările pe care le-ați făcut aici. Vă mulțumesc. LIM. | |
| = Umbrele sufletelor în "umbrele gândurilor" ! | Aurel Sibiceanu [07.Jul.10 07:28] |
| Umbra, ca și imaginea noastră din oglinzi, despre care Borges spunea că sunt abominabile, este o stare spectaculoasă a noastră. O percepem și ca pe o parte din noi, dar și ca pe o solie a noastră în Lumea de Dincolo. Și asta în mod paradoxal, adică în plină solaritate. Poemul Dumitale mi-a amintit de un poem al meu, scris cam la aceeași vârstă și pe care l-am pus pe site în semn de frățietate. Cu prietenie, Sibi | |
| = Aurel Sibiceanu | Liviu-Ioan Muresan [07.Jul.10 19:01] |
| Domnule Sibiceanu, mă bucur că ați receptat poezia aceasta. Cred că toți trecem prin aceleași trăiri, unii ne și exprimăm. LIM. | |
| = înaintea oglinzii... | Teodor Dume [07.Jul.10 20:08] |
| lim între lumini și umbre. mi-a plăcut modul în care ai trasat paralela și privirile din interior spre exterior și invers. de fapt sun părți indispensabile acestui microunivers care este Omul *lim credea că nu se mai teme de umbre s-a antrenat cu propria umbă pînă cînd curcubeul a devenit alb pe atunci era singur își asculta glasul cum păsările din colivie puse înaintea oglizii cînta* aprecieri același, teodor dume, | |
| = Domnule Dume, | Liviu-Ioan Muresan [12.Jul.10 20:02] |
| multă și mare mulțumire pentru aplecarea pe text. Vă simt mereu aproape, ceea ce îmi dă încredere. LIM. | |