| = Dragoș Vișan, | Ottilia Ardeleanu [10.Jul.10 21:00] |
| un eseu complex. cu trimiteri filosofice și religioase. paralelisme cu realități. tratat cu seriozitate și implicare sufletească. felicitări atât ție cât și autorului poemului! Ottilia Ardeleanu | |
| = Tu | Iakab Cornelia Claudia [11.Jul.10 19:35] |
| Tu poți să rostești doar un cuvânt și mă vor elibera Tu poți” “dar Tu poți spune doar un cuvânt și mă vor scoate din temniță” “mă dor lanțurile închise în gânduri” “teama când curge prin mine” “acum nu mă mai cheamă nicicum numele meu este /in/întuneric...” atunci mă zbat ca o porumbiță prinsă în laț când puiul este aruncat din cuib și se zdrobește de stânci înainte să-i dea penele” acum aud cum răzbunătorul sângelui se apropie pe furiș ca o pasăre de noapte îi simt ciocul prin fiecare ungher dar Tu poți spune doar un cuvânt și mă vor scoate din temniță mă dor lanțurile închise în gânduri susurul pe care-l face teama când curge prin mine” versuri care se imprima in sensibilitatea mea de cititor. apasatoare. groaznice. dureroase. dar tu poti spune doar un cuvant...doar un cavant...un fir de par...atat de simplu...aparent atat de simplu...eliberarea de o greseala ori de o capcana...atat de simplu!?! | |
| = Ottiliei | Dragoș Vișan [11.Jul.10 20:55] |
| Scuze pentru că am întârziat să-ți răspund. Am considerat că poemul lui Ioan Barb conține o suită de imagini și idei, pe marginea cărora puteam să-mi imaginez un eseu, o compoziție prin analogie, mai puțin un studiu, sau o analiză de ordin critic. Mulțumesc foarte mult. Ai o capacitate de lecturare dezvoltată. | |
| = Corneliei Claudia | Dragoș Vișan [11.Jul.10 21:05] |
| Eu unul nu pot să zic un lucru măreț, de schimbare a mersului omenerii. Doar o instanță superioară ar fi în stare să pună lucrurile în ordinea firească, deșirată atât amar de vreme. Ioan Barb caută să oprească, prin poemul său, extinderea întunericului, ripostând cu mult șarm artistic la tot ce poate leza raportul eu - Tu, eu - lume. Între Tu și lume eul liric din poemul său „numele întunericului” nu își revendică o identitate, nu devine complet "eu", pentru că statutul său de luptător e înțeles ca o devenire prin viața sa. Din nimicnicie, victimă a răului, pre-eul tinde spre asumarea propriei identități, fiind ajuatat personal de un Tu, poate divinitatea, mai puțin de lume. | |