= . | Ecaterina Bargan [11.Jul.10 07:34] |
se conturează bine, la început, imaginea de cuplu. până la urmă, senzația unui om singuratic (acel care spune), și câteva imagini frumos construite (cum ar fi spargere ferestrelor din ceruri), deși, inițial, ele pot aduce un ușor aer patetic. când de fapt nu sunt. | |
= ... | sophie polansky [11.Jul.10 09:54] |
eu cred ca in zona asta ar trebui sa mergi, sa impingi poezia ta. ploua de parcă spărgea cineva geamuri în cer ea chiar făcuse la încheieturi niște frumoase brățări de apă câte o mașină mă mai stropea până la suflet o să plec doar când o să stea ploaia îmi spuneam sau când voi afla de ce am fost adus aici din patul meu în care am adormit nu prea fericit sa nu incerci sa duci prea mult in suprarealism, lasa mai moale, mai soft, s-ar putea sa-ti iasa ceva frumos. spor! | |
= Ștefan Ciobanu, | Ottilia Ardeleanu [11.Jul.10 10:06] |
cred că esența ideii este aici: "doar unii poate cei aleși de soartă se uitau la ei cu drag". cadrul, deși ploios, este unul minunat, un vizual care se simte. Ottilia Ardeleanu | |
= reuri de luni de dimineata | ștefan ciobanu [12.Jul.10 09:56] |
va multumesc de citire: ecaterina, e bine ca imaginile se schimba, ca in pzoele chinezesti, si in loc de cuplu se vede singuratatea sophie, incerc mai multe voci. imi sunt drage ambele. ottilia, de la acea imagine a pornit poemul. deci multumesc de citire o zi buna | |