| = am auzit sunetul pașilor fără corp | Andre Donescu [16.Jul.10 22:52] |
| În poemul tău am văzut chiar deșertul Sahara pe care l-am acceptat și l-am iubit la prima vedere, ca în versurile tale: "corpurile în orbirea lor se caută, se strigă însă aici nimeni nu întâlnește pe nimeni". care mi-au amintit de "Eseu despre orbire" al lui Saramago. Am văzut cum va arăta pământul din cauza încălzirii globale, "un land secat și rugos", și chiar dacă dezvoltarea tehnologiei ne va ridica, nu ne vom mai putea bucura de asta. În amurg (spre sfârșit) oamenii se vor scurge ca o apă îndoliată - perfect tabloul desenat pe cortina pe care nu va avea cine s-o mai tragă. | |
| = andre | Ela Victoria Luca [18.Jul.10 19:17] |
| nu am atins cu piciorul sau cu ochi desertul (in real), am atins insa in fiecare om intalnit acel loc interior desertic, poate de aceea liniile paralele dintre. cred ca stii cum sunt sunetele pasilor fara corp. multumesc, ela | |