| = umerii uscați ai deșertului | Nicolae CORNESCIAN [05.Aug.10 20:27] |
| Persistă în acest epilog ceea ce autorul tăinuise de-a lungul întregii nuvele. Lecturând, cu fiecare nou fragment, cu fiecare alineat, eram conștient că după cortina subiectului încolțea ceva tainic, mitic și mistic. Dar iată doar un simplu exemplu: „mi-am dat seama că eu eram personajul nevăzut al acestei povestiri”. Totodată, în text, apar și numeroase procedeele literare (a se citi “figuri de stil”) ce conferă creațiilor acestui autor specificități pe piedestalul cărora se croiește originalitatea inconfundabilă: “clisa groasă a nisipului fierbinte”, „Noaptea învelise umerii uscați ai deșertului…”, “Noi suntem calea și tot noi suntem și călătorul...” . Evident că aceste exemple ar putea continua. Deopotrivă frapează și stilul caracteristic, modul în care domnul Emil Iliescu, în “Popasul albastru” (lecturat în întregime, fără întreruperi cu alte lecturi) reușește să-și perinde cititorul printr-un univers mai puțin cunoscut sau accesibil. Într-adevăr: bogăția și măreția acestui text sunt date mai ales de structura lui frazeologică, de idei unite într-un idiom sinonim irepetabilității. Aștept și alte scrieri de această factură și anvergură din partea autorului. Cu prietenie și venerație, N.C. | |
| = Emil Iliescu: | Ottilia Ardeleanu [05.Aug.10 22:26] |
| Ceva mă făcea să cred că nu întâmplător scriitorul era părtaș la călătoria spre popasul albastru. da, cerneala. doar ea putea fi oaza de liniște sufletească, de împlinire, de bucurie a vieții. tărâmul condeiului. iată un epilog demn de toată admirația. fiecare episod a fost, de fapt, un popas în sufletul cititorului. Ottilia Ardeleanu | |
| = Pentru Nicolae Cornescian și Ottilia Ardeleanu... | Emil Iliescu [05.Aug.10 22:38] |
| D-le Cornescian, ați intuit perfect osmoza dintre personaje și creatorul lor! Fiindcă literatura nu este altceva decât o floare cu petale de cuvinte, pe care autorul o dăruiește din inimă eroilor săi. Cu mulțumire pentru trecere și semn! Cu prietenie, Emil Iliescu Otilia, oaza de liniște o regăsim fiecare dintre noi, ori de câte ori intrăm în lumea magică a cuvântului. Trecerea ta mă bucură! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = cita munca | Anni- Lorei Mainka [08.Aug.10 13:31] |
| proza ta ne poarta departe, o imaginatie pe care uneori ma intreb de unde o iei, sau ai fost in desert...? eu n-as putea sa scriu burgundia ,daca n-as avea o sursa practic zilnic in fata ochilor...ai cumva o adresa de mail, sau o iei pe a mea? nu se intelege de pe site-daca ai publicat proza, asta ma intereseaza....ar trebui sa facem un cerc al prozatorilor agonisti..... | |
| = despre arta cuvântului | Maria-Gabriela Dobrescu [08.Aug.10 15:25] |
| "Așa cum mi se întâmplă mie mereu." Rodul nălucirilor de-o noapte îmbracă forma unor proze, care ar merita tipărite, așa cum spune și Anni. poate într-o zi voi primi un autograf. mi-aș dori din inimă. cu prietenie, maria | |
| = Re - Anni, Maria... | Emil Iliescu [08.Aug.10 15:30] |
| Anni, n-am fost plecat niciodată din țară! Câteodată, însă, mă apucă dorul să colind lumea. Și, dacă îmi doresc asta, o fac mereu cu pasiune și cu ajutorul imaginației. Așa am fost în Antarctica, în laguna venetă, în China cea albă ca floarea de cireș, în orașul interzis, în maica Rusie a lui Savastie sau Mavroșin, în lumea vederii la distanță, paranormală sau lîngă negociatorul de la FBI. Sigur, există surse din care mă inspir, doar nu degeaba mi-am tocit coatele ani buni la Biblioteca Universitară sau la cea a Academiei, citind despre oameni și locuri din Universul ăsta albastru și atât de tainic. În rest, totul este literatură! Și acel sentiment, ciudat de magic, pe care-l simt când încep o proză, acela că sunt parte din personajele mele și din zona spațio-temporală a fiecăruia dintre ei. Nu am publicat decât sporadic prin reviste de provincie - acolo unde oamenii sunt deschiși dialogului și nu atât de cramponați în ideea că proza zilelor noastre trebuie să fie una experimentală, uneori atât de greu de înțeles și pentru cei care o scriu. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, îmi va fi publicată la toamnă o carte de proză - la Cluj - și mă rog să nu fie ultima... Adresele mele de mail: [email protected] - [email protected]. Cu prietenie, Emil Iliescu PS. Cer scuze colegilor editori pentru această scurtă profesiune de credință literară și sper să nu fie trecută la offtopic... Maria, rodul nălucirilor nopților mele se va materializa într-o zi și, negreșit, îți voi mulțumi fiindcă ai fost mereu aproape de eroii mei. Cu prietenie, Emil Iliescu | |