| = Erată | Nicolae CORNESCIAN [09.Aug.10 16:15] |
| Corectați "să duci mai departe,..." cu "Să duci mai departe..." sau puneți virgula după "memoriei"... pentru ca textul să fie perfectibil. | |
| = Erată 2 | Nicolae CORNESCIAN [09.Aug.10 16:21] |
| "mânâia" cu "mângâia". | |
| = multumesc | Ela Victoria Luca [09.Aug.10 16:35] |
| am corectat, in fuga trenului, sper sa nu mai fi scapat si altele. multumesc frumos. ela | |
| = taifunul de gânduri | Nicolae CORNESCIAN [09.Aug.10 16:52] |
| În acest text frapează, în primul rând, folosirea persoanei a II-a; un procedeu inedit ce are drept scop înlăturarea stavilelor standardizării. Frapează, totodată, capacitatea de concentrare a tumultului de acțiuni derulate în jurul „obiectului” predominant: trenul ca o estradă a intersecției de căi (îndrăznesc să afirm) ale destinului subversiv. „De aici nu ai mai pleca”. Evident! E o proză ce se citește și recitește. Și, de fiecare dată, capătă alte valențe, alte înțelesuri, alte aspecte. Cu stimă, N.C. | |
| = Nicolae | Ela Victoria Luca [09.Aug.10 16:59] |
| mulțumesc și pentru planarea ta asupra textului și deasupra taifunului. sper să fie și urmarea lui. cu sau fără obiectul-tren. :) ela | |
| = . | Ecaterina Bargan [09.Aug.10 17:06] |
| Am remarcat o schimbare succesivă de tonalități. Undeva liniște, adică împrejurimi liniștite, sau necesitatea acestora. Altundeva "senzația că lumina te sfâșie pe dinăuntru". Îmi place mai ales cum sunt și care sunt determinativele alese ori combinația acestora, compactitatea explicativului din ele și chiar poeticul de printre fraze. Apoi, lucruri întâlnite mai rar, cum ar veni acele "trenuri neclintite", fiindcă, de cele mai multe ori, prin cuvinte, este descrisă mișcarea lor. Fraza în care spui că femeile vorbesc într-una despre plăcinte și nepoți ar fi avut o ironie vădită, dacă ai fi trecut, pe lângă plăcinte, și alte mâncăruri, ori chiar același dovleac, despre mirosul căruia scrii într-un gând consecutiv. Dar nu știu dacă ar fi fost o ironie necesară tonalității acestui text. Și anume de acolo, de unde începi cu mirosurile, cu descrierea lor, se simte o degajare, o descătușare, sau pur și simplu o deschidere foarte plăcută și literar reușită. Apoi, miracolul pe care îl poți pierde, dacă te lași furat de grijile cotidianului, care și așa îți iau tot timpul. Exemplul cu avocatul. Un autentic și ceva care mă prinde și mă captivează am găsit în fragmentul de sub "Stânci". Coincidențele care ni se întâmplă. Cifra 3. Utilitatea practică și doar practică a obiectelor (pentru încheieturi), felul în care scrii despre. Mi se pare concentrat acolo discursul. Îmi cer scuze că m-am exprimat atât de mult aici, dar m-a captivat textul tău. Și rămân la ideea că, în comparație cu poezia, în general, proza e o masă îmbelșugată și un răsfăț mai plin pentru suflet. Încă o să stau să cuget asupra unor cuvinte de aici: "Când inima va fi așa de senină, încât nici lumina solară de pe marginea râului nu o va putea eclipsa... Când vei putea scrie așa cum ești, întoarce-te, întoarce paginile în pozitivul lor, ca o peliculă care se transformă pe măsură ce o derulezi. Pozitivul tău, ieșirea la viață." | |
| = er* | Ecaterina Bargan [09.Aug.10 17:07] |
| întruna | |
| = Corect | Nicolae CORNESCIAN [09.Aug.10 17:11] |
| "întruna" nu este eroare. Aici, în "tot citești tu întruna despre pasiuni" e sinonimul cuvântului "mereu"; prin urmare se scrie împreună. | |
| = erata se referă la | Ecaterina Bargan [09.Aug.10 17:17] |
| "Fraza în care spui că femeile vorbesc într-una despre plăcinte și nepoți ar fi avut o ironie vădită, dacă ai fi trecut, pe lângă plăcinte, și alte mâncăruri, ori chiar același dovleac, despre mirosul căruia scrii într-un gând consecutiv.", în comentariul meu. Mai exact într-una = întruna. Trebuia să precizez. | |
| = Ecaterina | Ela Victoria Luca [09.Aug.10 17:18] |
| bucur că te-a captivat textul, chiar și cu micile ironii incluse sau scânteioare înțepătoare sau cu tot ce pare anodin prin preajmă îtr-o călătorie. corect este "întruna", în acest context, adică: continuu, tot timpul, mereu, la nesfârșit etc. :) într-una din paginile gramaticii române așa scrie. :) mulțumesc, ela | |
| = aaa | Ela Victoria Luca [09.Aug.10 17:21] |
| aaa, erata era la comentariul tău. am și eu îtr-o - într-o / în comm. nu-i nimic. așa e când citești și scrii întruna. :) | |
| + Sufletul, ca și scrisul, rămâne... | Emil Iliescu [09.Aug.10 21:08] |
| "Sufletul, ca și scrisul, rămâne"... Iată un mod de a asimila scrisul zbuciumului interior al existenței noastre. Este o scriitură ce pune pe primul plan sensibilitatea de poet a autoarei. Călătoria cu trenul, acest iter inițiatic, în care cunoști oameni, locuri, fapte, se derulează sub auspicii proustiene. Fiindcă la tot pasul revin prin memoria afectivă fâșii de timp cufundat în arome, culori și gesturi, uneori hieratice. Sunt secvențe ce stau ca un motto la începutul fiecărui pasaj: pasiunea, o stație, trenul neclintit, vagonul 3, lentoare, stânci... Și fiecărei secvențe i se subsumează un fapt de viață, petrecut în același tren, devenit un caravanserai de întâmplări: bărbatul înalt, elegant, care ascunde în spatele unui salut impertinența pe care o poți citi în privirea oricărui alt bărbat din lume, gata de un flirt trecător... Apoi, amestecul brutal, dar atât de sugestiv, al parfumului trandafirilor cu cel al vaselinei, peste care urcă aroma foitajului pufos al prăjiturilor copilăriei. Sau "cărările stinghere și cât mai neumblate, pe care le căutai, tocmai prin locurile ascunse, sperând să fie descoperirea ta". Și, rând pe rând, revin amintirile ce se leagă tainic de șinele pe care plutește în ritm de melc trenul vieții, precum o carte ce așteaptă să fie citită. Singură, în mijlocul acelui ocean de verde, purificat de albul netbook-ului, înconjurată de liniștea pe care niciun om nu ți-o poate lua din eclipsa sufletului, poți să visezi, fără să-ți fie teamă că cineva sau ceva va putea developa pelicula fină, pe care o ascunzi printre cuvinte. Un text profund ca un aforism și sensibil ca o elegie! Cândva, la începuturile mele pe acest site, într-un comentariu pe care ți-l făceam, îți spuneam, Ela, că te invidiez pentru forța versului tău. O fac și acum pentru forța epică a acestor rânduri! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = dle Emil | Ela Victoria Luca [10.Aug.10 20:30] |
| multumesc, mult. lumea asta (sau alte lumi) prin care calatorim intruna - sau viata - ne deschide o cromatica de memorii si de afecte atat de inalta si de larga, incat probabil numai sufletul-in-scris o poate reda atunci cand ii este adanca linistirea. cred ca reverberatiile cuvintelor, in cel care citeste, nasc alte sunete, reanima cuvintele deja (in)scrise de autor. inauntrul sau in afara sufletelor. ela | |