| = note în mozaic | Ioan-Mircea Popovici [12.Aug.10 07:40] |
| "psalmi la slujbă note în mozaic treptele bisericii se cutremură ferestrele îl privesc într-un fel deschis când degetele soarelui pironesc sfinții clopotul rămâne cu gura căscată se crapă obrajii pământului" cântă-n peisaj psalmii | |
| = Om ce face din umilinta fetis si crez | razvan rachieriu [12.Aug.10 12:08] |
| Schițezi portretul unui om ce face din umilință fetiș și crez, care cântă la slujbă în haine de blană, iar ferestrele îi privesc atitudinea onctuoasă și râd de el cu gura din vitralii și cu dinții de raze căzând pe clapele orgii rănite de apăsarea brută a degetelor groase, în timp ce cineva aruncă în el cu un codru de pâine de parcă ar da cu piatra. | |
| = Domnilor, | Ottilia Ardeleanu [12.Aug.10 19:09] |
| Ioan-Mircea Popovici: sună așa de frumos poemul acesta transformat! Răzvan Rachieru: este o interpretare deosebită! Vă mulțumesc pentru trecere. Ottilia Ardeleanu | |
| = un poem ca o ruga | Anni- Lorei Mainka [12.Aug.10 23:41] |
| parca ar da cu piatra! exact....acum vad ce ai simtit, ce am simtit..... un poem caruia nu trebuie sa-i faci nimic, sa-l lasi in pace, isi gaseste el drumul | |
| = Doamnă Ottilia | Aurel Sibiceanu [10.Dec.18 14:27] |
| cântă la slujbă în haina de blană ușor franjurată(ZDRENȚUITÃ, DESTRÃMATÃ )de mărăcinii urbei(ORAȘULUI) treptele bisericii se cutremură cum dinții (cla)vecinului ciupesc din psalmi iar ei se împrăștie note în mozaic ferestrele îl privesc într-un fel deschis când degetele soarelui pironesc sfinții clopotul rămâne cu gura căscată (MIRAT, UIMIT ) cineva aruncă un codru de pâine parcă ar da cu piatra se crapă obrajii pământului Doamnă Ottilia, iaca, mi-am permis o altă privire asupra acestui poem; în paranteze am propus înlocuirea unor cuvinte cu altele mai potrivite. V-aș sugera să renunțași și la subtitlul "ca un animal"; cititorul înțelege asta din modul cum i se aruncă pâine. Un aer de deja vu este dat de genitivările: "degetele soarelui", "obrajii pământului". Aici, totuși, genitivele merg la... limită. Nu întodeauna facem genitive inedite, scânteietoare, ca să zic așa... Personal cu greu m-am dezbărat de ele... "ferestrele îl privesc într-un fel deschis" E un vers mai mult decât inspirat, este de rezistență... e ca o personalizare chiar a privirii Domnului... Bucuros de trecere și cu prețuire! | |
| = Doamnă, domnule, | Ottilia Ardeleanu [13.Aug.10 16:59] |
| Anni-Lorei, mă bucură trecerea și cuvintele tale, pentru care mulțumesc din suflet. Domnule Sibiceanu, voi ține cont de cele spuse și promit să revin asupra textului, după un timp. Mulțumesc frumos. Vă aștept cu plăcere. Ottilia Ardeleanu | |
| = Domnule Aurel Sibiceanu, | Ottilia Ardeleanu [29.Aug.10 10:07] |
| am făcut câteva modificări, ținând cont de sfaturile dumneavoastră. cam așa arată, acum, poemul. mulțumesc, Ottilia Ardeleanu | |