| = parere | Oana Popescu [13.Aug.10 21:37] |
| Poemul emana un aer frumos de melancolie. Nu are nevoie de talc, de cuvinte pompoase ca sa redea firesc un sentiment. Lexicul utilizat de tine (destul de comun uneori:"barba aspra", "imbratisari din copilarie","drumuri nesfarsite","ochii albastri senini") este unul natural, necautat, mulat bine pe tipul asta de sensibilitate poetica. In afara de titlu care mi se pare mult prea generic si de abundenta adjectivelor textul transmite destul de mult. | |
| = un poem “pompos” | Ștefania Pușcalãu [13.Aug.10 22:23] |
| Oana, simt că ai înțeles profunzimea. Nu aveam cum să-i scriu un poem “pompos” tatălui meu, pe care să i-l dărui la zi aniversară:) Mulțumesc, ne citim! | |
| = Ștefania, | Ottilia Ardeleanu [15.Aug.10 10:30] |
| un poem care pune, în modul cel mai natural, într-un ambalaj simplu, toată iubirea către tată. firescul, sinceritatea și abundența de sentimente, care, altminteri, nu pot fi spuse, din motive tot interioare, dau un aer aparte poemului tău. mi-a plăcut. Ottilia | |
| = poem dăruit | Ștefania Pușcalãu [15.Aug.10 21:49] |
| L-am scris și l-am dăruit cu emoție și bucurie, și tot așa a fost primit. Ottilia, trecerea ta mă bucură de fiecare dată:) | |
| = amintiri... | Adrian Silviu Mironescu [29.Aug.10 07:25] |
| Stefania, mi-a placut mult poemul tau dar trebuie sa-ti spun ca m-a durut un pic, probabil din cauza amintirilor de la capetele drumurilor! Cred ca e un om fericit iti multumesc! | |
| = Adrian Silviu Mironescu | Ștefania Pușcalãu [29.Aug.10 10:26] |
| Dacă măcar aceste câteva rânduri, din toate câte le-am scris până acum, au transmis sensibilitate și emoție, atunci mulțumirea mea este mare! Mulțumesc pentru trecerea matinală:) să vă fie duminica frumoasă! | |
| = Simplitatea... | Miclăuș Silvestru [09.Dec.10 05:37] |
| tatălui descrisă în cuvinte alese... Primele două versuri, o introducere romantică... Pepenii copți să fie oare cei de la piața Oneștiului...? Carele cu fân, cele de prin părțile pășunelor Cașinului, sau...? Ce locuri frumoase, toate acele împrejurimi colindate în după amiezile de toamnă! Și "drumurile nesfârșite, tată,/unele abia de-acum se deschid,/iar tu știi că cel mai greu ajung pe acesta,/spre tine." Adevărata bucurie, părinții o simt nu în micile atenții materiale pe care le oferim, ci în bogăția spirituală cu care le răsplătim eforturile, la fiecare nouă revedere... O părere: despicând firul în patru și analizând cuvânt cu cuvânt,...înțelesul îndoielnic al cuvântului "neprețuite", deși exprimă , cu multă reținere v-aș sugera să interveniți a-l înlocui... "pentru care cele mai neprețuite femei/suntem eu și mama". Desigur, nimeni nu se-ndoiește de sensul firesc al exprimării. Totuși,"cele mai prețuite femei", mi se pare o soluție mai bună! Problema mi-am pus-o doar eu, savurând... savarinele...! Sper să-mi fie iertat tratamentul atât de dur..." Remarc simplitatea (și multe alte trăsături ale) tatălui, și aș putea spune făr' să greșesc, concluzie ce se desprinde din textul poeziei, face(fac) parte din moștenirea ce vă caracterizează... Scuze! Mult succes! | |