| = ultimul poem, | Ottilia Ardeleanu [18.Aug.10 21:44] |
| ultimul poem de dragoste s-a topit voit înamorat pe asfalt sau mai bine pe bulevard unde picioarele cititoarele în stele în colțuri pingele de iele ce vor înnebuni de dor orice muritor bolnav de amor de poem de dragoste ca o pacoste! Ottilia Ardeleanu | |
| = Iată | Liviu-Ioan Muresan [18.Aug.10 23:01] |
| un comentariu poetic aici :) Mă gîndeam la steluțele ce imortlizează celebrități. La inutilitate, trecere, deșertăciune. Mulțumesc de trecere. LIM. | |
| = Poemul fără sfârșit | Aurel Sibiceanu [19.Aug.10 01:38] |
| Poate ultimul poem de dragoste vară-toamnă! Că acum vine decembrie, cu nea și bucurie de copii, cu brăduleț și steluțe mii... Și vine și Ea! Parcă o văd, ca de atâtea ori, și în poemele dumitale! Este iarnă, e frig, este rătăcită într-un crâng de mesteceni, singurul loc în care este cald este respirația Ei și căușul palmei în care, lumină din lumină, chiar un fulg de zăpadă aduce... Printre mesteceni trece, văzută doar de poet, umbra lui Vronski... La multă nesfârșire îndeamnă poemul acesta... | |
| = Domnule Sibiceanu, | Liviu-Ioan Muresan [19.Aug.10 01:44] |
| un comentariu ce face bucurie sufletului. Nici nu se putea înțelege mai bine, nici nu se putea zice mai bine. Un ochi obosit de noapte vă mulțumește înaintea închiderii. LIM. | |
| = * cuvintele se ascultă în surdină | Maria Prochipiuc [19.Aug.10 10:50] |
| mă topesc pe asfalt covor de ciocolată fină să vină picioarele tale să vină urmele ca steluțe eu bulevard adun sclipirile apoi ard - stelele își pierd frumusețea atunci când le risipești din sufletul tău altfel de cum ți-ai dori, ceva ce îmi atinge sufletul în mod deosebit din egoism vreau să păstrez cu sfințenie ( asta referitor la steluțele adevărate)!!! Iubirea e cel mai frumos sentiment pe care îl poate trăi Omul, ceea ce desprind din prima strofă mă duce cu gândul la acea ardere interioară pe care uneori nu ne-o putem explica și încercăm să ne exteriorizăm în fel și chip. Forma de expresie a acestui poem e directă, e de fapt o manifestare a spiritului mistuit de dragoste. Poezia este o artă iar iubirea e întruchiparea poezie. | |
| = Da, | Liviu-Ioan Muresan [19.Aug.10 11:33] |
| doamna Maria Prochipiuc, aveți dreptate cu risipirea steluțelor ca o mistuire. E bine că ele există în sufletul nostru. Poate că am exagerat zicînd acolo, dar simțeam nevoia unei mistuiri pe un poem deosebit. Ultimele cuvinte ce le-ați lăsat aici m-au încîntat cu adevărat. Mulțumesc. LIM. | |