| = George Pașa, | Ottilia Ardeleanu [03.Sep.10 13:45] |
| "nu mă dezic de România" nici eu. cred că este una dintre cele mai frumoase iubiri pe care un poet cu suflet o poate descrie în cuvinte alese. un sentiment de mândrie trece peste mine, cititorul. ce se află acolo, în adâncul omului, românului care a scris acestea, doar el poate ști, cu adevărat. mă înclin, Ottilia Ardeleanu | |
| = Răspuns | George Pașa [04.Sep.10 17:23] |
| Să nu te dezici, Ottilia! Despre ceea ce m-a determinat să scriu textul acesta, mi-e greu și mie să mai spun. Probabil vine din senzația că, orice am scrie, nu vom fi niciodată la înălțimea limbii. Pentru că ea ne suportă pe toți. Numai bine! | |
| = indemn | Marius Iulian Zinca [04.Sep.10 20:10] |
| frumoasa reintoarcere la radacini si o imbinare aproape perfecta(caci nimic nu e perfect, doar perfectibil) intre pamant(glie), cuvant,religie..., un indemn sa nu uitam cine si de unde izvoram si daca gasim pe cine trebuie, sa ne arate, invete minunatiile astui pamant, acestei limbi si neam...in fond, citit si recitit cu mare placere, MIZ | |
| = Răspuns | George Pașa [06.Sep.10 19:34] |
| Vă mulțumesc, domnule Zinca. De fapt, e o încercare poetică, probabil altceva decât autohtonismul care a mai mers pe calea aceasta. | |