| = i se cade | Petre Anghel [26.Oct.10 11:38] |
| Multumesc pentru steluta, domnule Vasile Munteanu. Chiar este o poeta care merita citita si recitita Ileana Malancioiu. I se cade mai mult decat am scris eu. | |
| = tulburator | Radu Botta [28.Oct.10 05:40] |
| mare noroc am eu cu dumneavoastra, mereu erem cumva singur in afara unor prieteni pe care i-am strans cu greu si ne-am imprastiat usor, poate si distantele, anii din Bucuresti si mai apoi plecarea, nu se mai petrecea nimic, cumva nu puteam alege din ce scriau ceilalti in Romania si mai stiu ca este o problema generala. Criticii de azi nu reusesc sa prinda miezurile, mesteca repede cojile. din portetele astea, vad ca sunt mai multi, mai tacuti, mai profunzi, cu spatele la ziduri. si ca asteapta... chiar daca i-am citit in graba pe genunchi, demult, fara o astfel de panza in care li se prinde chipul, n-ar fi venit aproape. in plus, surprindeti ratacirea, insingurarea lor de fiecare data, si doar asa poti accesa alveolele acestor memorii. fuga, disperarea ca sunt aruncati in neant, si ca trebuie de acolo sa inceapa sa fie. nici o alta istorie literara nu e posibila daca nu porneste de aici. | |
| = cursa lunga | Petre Anghel [28.Oct.10 09:26] |
| Domnule Radu Botta, si eu sunt norocos ca am asemenea cititori ca domnia voastra. Ceva trebuie facut ca si altii sa stie ca exista si o alta istorie a literaturii romane contemporane. Deocamdata, sa ne multumim cu faptul ca aflam unii despre altii, si astfel mai alungam din singuratatea alergatorilor de cursa lunga. | |
| = A travers la zone interdite | Aurel Sibiceanu [16.Jan.11 05:37] |
| Felicitări, Domnule Anghel. Eu îndrăznesc mai mult și spun că Ileana Mălăncioiu este corolarul liricii feminine românești; personal nu cred în această sectorizare - lirică masculină și lirică feminină. Îmi este foarte cunoscută poezia Doamnei Ileana, revin adesea la cărțile ei, mereu descopăr fațete noi... Viața a făcut să mă aflu la o apropiere discretă de Doamna Mălăncioiu. Fosta mea soție, fiica zugravului de biserici Gheorghe Manu, este verișoară de gradul 2 cu poeta. Din 1975 și până azi am întâlnit-o în câteva rânduri pe Doamna Mălăncioiu; fie în comuna Godeni, unde s-a născut și unde i-au trăit părinții, fie în București, la "Viața românească", unde mergeam des, să mă văd cu poetul Cezar Baltag, de încrederea și prietenia căruia m-am bucurat din 1981 până în fatidica zi de 26 mai 1997. Stăteam într-un colț al biroului, din clădirea de pe Nicolae Golescu, și sorbeam dialogul celor doi; vorbeau despre magicul poeziei populare, depănau până și amintiri din copilăriea lor tristă - Dl. Cezar, copil fiind, era refugiat din Basarabia, Dna Ileana a avut o copilărie sub apăsarea arbitrariului politic -, își exprimau îngrijorarea față de absurdul orwellian care pusese stăpânire pe întreaga ființă a țării. O întâmplare, ciudată zic eu, a făcut ca tatăl D-lui Baltag, preotul Porfirie, să fie prieten cu bunicul meu, preotul Dimitrie Sibiceanu... Sunt multe de povestit, toate ajung poveste... Am fost de față la prima lectură a unui poem pe care D-l Baltag îl închinase postum bunului său prieten Grigore Hagiu. Cum aveam și am obiceiul de a reține ceea ce îmi place, iată o strofă care mi-a rămas în minte… Rotește-te, lume, rotește și tu soare du-mă în vară orizontul mă părăsește prietenii încep să dispară. De față erau Dna Ileana și poetul Petre Got. Ce va mai fi făcînd bunul maramureșan? Trebuie că e trecut de 70 de ani ! D-l Cezar se amuza, cu prietenie, pe seama numelui poetului, care uneori era scris cu doi de t ! | |
| = memorie | Petre Anghel [16.Jan.11 08:35] |
| Frumoase amintiri, d-le Sibiceanu. Și frumos redate. Astept si altele. Nu fiți zgârcit, adăugațo și nuanțați. Exploatați memoria pe care o aveți, atât de proaspătă... Despre Petre Got nu știu nimic proaspăt. De altfel, ne-am cunoscut puțin. Sa aveți spot in ce puneți la cale si e după voia Domnului! | |
| + petre anghel-catedra de poezie | Nache Mamier Angela [16.Jan.11 11:02] |
| un eseu excelent pe care sa speram ca însasi distinsa poeta sa îl fi citit ... în studentie si mult timp dupa aceea ,versurile poetei ma însoteau peste tot,m-au influentat,mi-au dat lectii de "scriere" si mai ales de "conceptie poetica". execelenta concluzia din final :"Caracterul Ileanei Mălăncioiu este de bronz. Talentul ei din aur curățit prin foc, așa cum se cere credinței. Și marilor caractere, fie ele artistice."/"Poeta Ileana Mălăncioiu, martiră modernă a cuvintelor, se simte solidară cu toată umilința suferită de creația lui Dumnezeu, de creierul omului, regele Pământului, și de „pământul roditor” al țării noastre." aveti dreptate când vorbiti de "capodopere "în opera acestei distinse poete,de formatie filozofica... poemele sale au fost pentru mine adevarate labirinturi ale uimirii "ca sunt" ,o scena tragica a lumii,forma ei de curaj de a semnala ca traversam o existenta tragica este o poeta "verticala",zeita a justitiei,a adevarurilor majore ,un spirit alb care a opus unor triste timpuri o integritate intelectuala de diamant exegeza dvs.ca de obicei merita tot respectul lectorului(e ca si cum sunteti la o catedra în fata unor studenti dornici de a descoperi la infinit continentul miscator si fulgurant al poeziei) | |
| = familie nobila... | Petre Anghel [16.Jan.11 11:58] |
| Pt. Angela Nache Mamier: sunt incantat ca iubiti poezia Ilenei Mălăncioiu. Eu cred în poezia ei de când ne știm. Nu am fost prieteni, doar cunoștințe, dar ne-am respectat reciproc. Are o bună pregătire poetică și culturală, o sensibilitate afarte, o biografie ororantă și o conștiință a actului poetic cum rar se mai găsește. Noi, cei care am traversat perioada dictaturii fiind tineri sau maturi (sau și... și, am încercat să ne salvăm prin artă și am fugit de compromisuri. Ileana Mălăncioiu este um model în acest sens. Dacă mai adăugăm că ea a fost singuratică (abia mă abțin să nu scriu lupoaică, fiindcă păstrez cuvântul pentru mine, la masculin, firește...) printr-o mulțime de candidate la nemurire (care pe bază de zâmbete, care prin rude, pile, politică, nuri), atunci meritul ei devine și mai profund în simbolul lui. Am fost - Ileana și cu mine - prieteni buni cu Mircea Ciobanu, ceea ce ne dădea siguranța că facem parte din aceeași familie, dar eu și ea venind din mediul rurar (că nu mi-e vreo metropolă Băileștiul, cât e el de municipiu - dar asta să n-o spuneți și altora, care abia așteaptă să mă facâ țăran...)și asta ne apropia oarecum. Mai vorbim, caci cuvantul din poveste inainte mult mai este... Multumesc pentru vizite si mesaje. | |
| = petre anghel-nuri | Nache Mamier Angela [16.Jan.11 12:59] |
| nu ar strica sa ne dezvaluiti ceva anecdote (macar o mica parte din ceea ce din pudoare tineti secret ) când afirmati în raspunsul dvs.simpatic:" printr-o mulțime de candidate la nemurire (care pe bază de zâmbete, care prin rude, pile, politică, nuri..." ar fi un capitol cum se spune în franceza"croustillant"...caci natura umana are slabiciunile ei...si "ses courtisans et courtisanes" puneti doar initialele ,ori inventati alte nume...curiozitatea e prea mare... e în fond spectacolul vietii,mai ales a artistilor boemi ... | |