| = Dan Norea: | Ottilia Ardeleanu [31.Oct.10 09:43] |
| felul în care abordăm problemele ne arată cât de practici suntem. în mileniul vitezei nu vom mai extrage rădăcină pătrată, manual! sunt de acord cu cele ce spuneți. copiii trebuie învățați să caute ceea ce au nevoie și să se descurce singuri. să-și pună mintea la contribuție, fiindcă sunt mintoși. și sunt copiii pe care ne bazăm, de altfel. Ottilia Ardeleanu | |
| = Întrebare... | Miclăuș Silvestru [31.Oct.10 13:25] |
| ... cu un pic de umor: aceste gânduri sunt o copie a manuscrisului sau ați trimis originalul? Aveți dreptate în ceea ce spuneți. Important este să știm ceea ce vrem și unde să căutăm. Mulțumim pentru informații...!mult succes. cu respect | |
| = Re: Ottilia Ardeleanu | Dan Norea [31.Oct.10 11:55] |
| Ottilia, deși subiectul textului este internetul, am profitat de ocazie și mi-am spus oful în legătură cu programa mult prea încărcată, în special a manualelor de liceu. Efectul este clar - un fenomen de respingere. Pe vremea mea (nu-mi place expresia, dar n-am cum s-o evit) se învăța puțin, dar bun. De multe ori, copiii mei (care acum au în jur de 30 ani) îmi pun întrebări despre cunoștințele care, în mod normal, se învață în liceu. Eu le țin minte, deși am 30 ani în plus de când am terminat liceul. Mi se pare clar un pas înapoi. | |
| = păreri și păreri | Doru Emanuel Iconar [31.Oct.10 13:04] |
| „Elevul trebuie învățat să analizeze în mod critic, să-și folosească mintea, să aibă păreri proprii.” Câți profesori credeți că sunt în stare să accepte și alte păreri decât cele înrădăcinate sau asimilate de dânșii la facultate? Într-un examen am îndrăznit să-mi spun părerea, motivând, pe scurt, felul meu de a percepe un autor. Rezultatul: am fost depunctat. De atunci nu mai repet greșeala. Cât despre „La 20 ani, un tânăr nu știe poziția pe hartă a statelor din Europa și capitalele lor, nu știe unde se găsește ficatul, ce e aia o priză shuko, conjugarea verbelor și declinarea substantivelor, care sunt principalele religii de pe glob...” Ca să ai astfel de cunoștințe depinde numai de părinți, cei care își fac timp pentru odraslele lor. Eu sunt printre fericiți. Nu am nici un coleg sau prieten care să aibă cunoștințele pe care mi le-a „predat” mom. La școală, șanse puține să înveți lucruri practice, dar si de cultura generala. Problema internetului s-a ridicat și la noi la școală, tocmai pentru că se copia masiv. Dar în nici nu caz nu ne-am luat calculatoarele de pe masă sau să ne taie internetul. Mai degrabă s-a ajuns la un compromis. Și da, programul este mult prea încărcat. Nu ies de la școală mai repede de ora 15 decât rareori. Când să mai citești, să mergi la bibliotecă, să studiezi singur? Doru Emanuel | |
| = Între două nenorocite extreme | Florentina-Loredana Dănilă [31.Oct.10 13:59] |
| Norică, te felicit pentru acest eseu. Din păcate, este o realitate mult prea crudă. Confirmată, iată, și de un elev de vârsta fiului meu. Problema principală este la programă, dar și la oameni. Doruleț are dreptate: e plin învățământul de inși care n-ar trebui nici să se apropie de curtea școlii (vorbim de profesori, nu de elevi). Habar nu au de pedagogie și de psihologia copilului. Vor ca elevii să fie „educați” , în timp ce ei li se adresează cu vorbe gen : tâmpitule, prostule, nesimțitule. „Școala de profesori” a decăzut mult, se scot pe bandă, uitând că absolvenții nu vor lucra cu fiare, ci cu oameni, și încă nu cu orice fel de oameni, ci aflați la vârsta cea mai specială și critică. Legat de programă, dintr-un motiv oarecare, zilele trecute am început să studiez manualul de chimie pentru clasa a X-a. M-am îngrozit. Se studiază lucruri pe care eu le studiam în facultate (facultatea de inginerie chimică!). Inutile, prezentate sec, fără demonstrarea unei aplicabilități practice. M-a cuprins o mare suferință: această minunată generație tânără, în care se lovește adeseori în fel și chip, prea adeseori criticată pe nedrept (uitând să ne criticăm pe noi înșine pentru lumea pe care le-o construim) își duce existența între două nenorocite extreme: orbitali, izomeri și alte cretinării inutile și, respectiv, ceea ce le oferă mass media: maneaua mea, banii mei, dușmanii mei. Între aceste două extreme, cei mai mulți nu se regăsesc. Ei știu că viața înseamnă mai mult decât izomeri și manele, știu că trebuie să mai existe și altceva, dar, din păcate, ceva-ul acela nu li se arată (uneori am senzația că intenționat). Norocoși sunt aceia - vorba lui Doru - de care se mai ocupă cât de cât părinții. Dar pentru ce ne dăm copiii la școală? Ca să-i învățăm noi? Eu sunt revoltată mai ales atunci când profesorii întreabă „De ce nu învață elevii?”. Și întrebarea aceasta îmi sună ca și când pilotul incompetent ar întreba pasagerii de ce nu decolează avionul. Trebuie schimbat totul din temelii. Nu-i de ajuns să schimbi o lege (care nu oferă decât un cadru juridic pentru desfășurarea unei activități), trebuie schimbat tot sistemul, trebuie schimbații oamenii. Și , da, așa cum bine ai punctat, trebuie schimbate programele, mult prea încărcate. Nu mai zic nimic, aș putea vorbi o săptămână fără să opresc. Încă o dată: apreciez demersul tău, chiar dacă el rămâne unul fără ecou acolo unde chiar ar trebui să-l aibă. | |
| = Re: Doruleț, Florinel | Dan Norea [31.Oct.10 15:16] |
| Doru, citindu-ți titlul (păreri și păreri), eram convins că vii să mă contrazici în vreunul din puncte. Se pare că, dimpotrivă, îmi dai dreptate în totalitate. Da, ești un fericit, ai o mamă care are timpul și priceperea necesare pentru a compensa racilele unei școli prost organizate. Dar câți oare au un asemenea noroc? În general, cei care au inteligența și cultura necesare (un procent mic, din păcate), sunt plecați de acasă de dimineața până seara. Pentru a acoperi celălalt deficit major - banii. Exemplul tău cu depunctarea la examen este cât se poate de sugestiv pentru halul în care se află astăzi școala românească. Un elev care are știința și curajul de a emite o părere, contrară programei școlare, poate greșită, dar expusă coerent și argumentat, ar trebui să primească nota maximă cu felicitări. Florinel, printr-o fază similară am trecut acum 17-18 ani. A venit fiică-mea să-mi spună că ea din lecția de biologie nu înțelege nimic. E adevărat, capitolul respectiv era prost întocmit, pentru că se baza pe noțiuni care nu fuseseră definite în capitolele precedente. Dar nu asta m-a șocat, ci avalanșa de termeni de specialitate. Am răsfoit manualul de la un cap la celălalt, apoi i-am cerut alte manuale. Era, exact cum spui - ÎNGROZITOR! La fiecare obiect de studiu au procedat la fel - au luat materia din facultățile de profil și au introdus-o în manualele de liceu. Le-am tras o înjurătură și din momentul ăla nu le-am mai cerut niciodată copiilor mei să vină acasă cu note mari. Să înveți de 10 la toate materiile (dacă ai puterea de muncă și memoria necesare) mi se pare cea mai cumplită pedeapsă care se poate imagina. Culmea, cu un câștig zero. Pentru că nu se poate ține pasul decât dacă uiți repede informațiile vechi. Mult timp după aceea m-am întrebat dacă am făcut o greșeală. Dar nu văd nicio altă soluție. Repet, să obligi un copil normal să ia 10 la toate materiile, e ca și cum l-ai congela pentru câțiva ani - în timpul ăsta nu se distrează, nu se joacă, nu se bucură, nu învață nimic despre viață. Cum ziceai, despre probleme de genul ăsta putem vorbi săptămâni. Din păcate, nu ne-aude cine trebuie. | |
| = N-are cine să audă | Gârda Petru Ioan [31.Oct.10 15:40] |
| Nu avem legi stabile, nu se promovează pe criterii firești. E aiurea să condamni o categorie socială. Sunt oameni responsabili și oameni iresponsabili peste tot. Dar dacă regulile ar fi stabilite de oameni responsabili și respectarea lor ar fi urmărită de oameni responsabili, încet, încet, lucrurile s-ar așeza. Până atunci, a avea profesori potriviți e o chestiune de noroc. Dacă lucrurile vor merge în continuare ca acum, se va ajunge ca până și responsabilul de arie curriculară să fie numit pe criterii politice. După părerea mea programele ar trebui luate de către echipe formate din oameni cu realizări și cu experiență la catedră și puricate foarte bine. Nu ar fi chiar așa mare lucru. Dacă reforma o fac ageamiii, ne vom duce dracului cu toții. Apropo, cine credeți că e vină pentru că un înspăimântător procent de români de peste 30%!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! consideră că Soarele se mișcă în jurul Pământului. Să nu li se fi spus la școală? Poate, mai nou... Orice e posibil. | |
| = Re: N-are cine să audă | Dan Norea [31.Oct.10 16:28] |
| Nelu, așa e, nu poți condamna o întreagă categorie socială - profesorii. Din păcate, sunt de condamnat din ce în ce mai multe elemente ale acestei mulțimi. Asta și din cauză că, salariile fiind așa cum sunt, foarte puțini din elevii eminenți se îndreaptă către meseria de dascăl. Și până acum am vorbit despre competență. Dacă ajungem și la moralitate, nu ne mai oprim cu exemplele. Singura soluție este să fie alcătuit un grup de lucru, din cadre didactice respectabile, fără criterii politice, fără orgolii, care să propună un proiect de reformă. Odată aprobat, să nu poată fi modificat timp de 20 ani de niciun partid politic. S-ar putea să aibă și puncte slabe, dar esențial este să fie stabil. Când intră copilul în clasa a I-a, să știe care va fi regula la bacalaureat. Zău, 30 % ??? Mi se pare îngrozitor. Nu cred că e vorba numai de analfabeți, pur și simplu informația s-a strecurat printre alte câteva mii neesențiale. Doamne, 30 % !? | |
| = Una din capcanele | Csiborg Mirco [31.Oct.10 16:58] |
| … Marelui Web(corect vorbind World Wide Web, eu despre el am inteles ca e vorba, e o aplicatie a Internetului) tocmai asta e: abundenta si usurinta cu care pot fi gasite informatii de tip quiz, gen al 20-lea numar din sirul lui Fibonacci, sau ce se pune in Sex on the Beach ( http://en.wikipedia.org/wiki/Sex_on_the_Beach ), in timp ce informatii serioase si oarecum sistematizate cum sunt cele din carti sunt mai rare si relativ greu de gasit. Apoi este varietatea surselor, oricine poate publica, fara filtre editoriale, practic fara niciun fel de filtre, si la o prima vedere nu exista o ierarhizare. La asta se adauga slabiciunile inerente ale motoarelor de cautare care genereaza liste imense de rezultate, iar plasarea unor rezultate in defavoarea altora in capul listei e facuta dupa niste criterii prestabilite, nu neaparat cele mai bune pentru nevoile cautatorului (intrebare retorica: cat de bine stiti folosi http://www.google.ro/advanced_search?hl=ro si de cate ori ati facut-o?). Si poate mai sunt, dar nu-mi aduc aminte acum. Acestea fiind zise, Marele Web nu-i tocmai o imensa biblioteca, mai degraba o imensa minte colectiva cu de toate, si bune si rele, neselectate, adesea fragmentare, inexacte, vag organizate si nu totdeauna ideal accesabile. Si totusi e o sursa de informatii extraordinara, totul e sa stii cum sa stai de vorba cu mintea asta, altfel e daunator, probabil in mai multe feluri decat cele evidente direct(de exemplu acumulare de informatii incorecte, manipulative, un fals sentiment ca esti educat, etc). Comunicarea corecta si benefica cu aceasta minte se invata, e vorba de asimilarea catorva unelte conceptuale, de crearea catorva deprinderi si de intarirea capacitatii critice. Adica exact chestiile alea care-i ajuta sa se descurce independent si care combinate cu iterarea cinstita prin bucle autoreflexive, si ele tot invatate, ii pot ajuta sa se si dezvolte independent. In experienta mea, care nu-i chiar de neglijat, lucrurile astea, care de fapt cam fac diferenta dintre educatie si dresaj, nu prea se invata in nicio scoala. De ce nu se face chestia asta? Pai daca nici pe profesori nu i-a invatat nimeni sa fie independenti cum ar putea ei sa invete pe altii? Concret, un exemplu, cati profesori au fost invatati despre “cunoasterea procedurala” si “cunoasterea descriptiva”, doua unelte conceptuale pe care le-ar putea folosi sa reflecteze la munca lor pentru a si-o imbunatati? Cati dintre astia au deprinderea de a reflecta? Sau capacitatea critica? Sau onestitatea? Din nou intrebari retorice... Inca un exemplu, acum vreo 3 ani am condus din umbra niste Lucrari de Diploma de liceu(similar cu un ghost-writer). S-a incercat experimental, pentru prima data, sa se vada cum reusesc elevii de liceu sa produca niste lucrari stiintifice similare din toate punctele de vedere cu cele de la facultate, mai putin nivelul si volumul de munca cerut. Primul lucru pe care l-am observat si am incercat sa-l corectez era haosul total din bibliografie, mai ales cea culeasa de pe Marele Web rezultat al lipsei totale de repere atat la elevi cat si la profesor. A fost o lupta grea(am scris inclusiv un fel de indreptar cu exemple concrete de “asa nu” din documentarea lor, era plin, il mai am si azi pe undeva) si mi-e neclar si azi ce rezultate am obtinut. Treaba nu s-a intamplat in Romania. De unde stiam eu? O sa radeti, dar eu am auzit aici http://www.youtube.com/watch?v=xfq_A8nXMsQ ca e bine sa “Read the directions, even if you don't follow them.” si la un moment dat am cautat “directions” pentru documentare folosind Marele Web. Nu e nicio gluma, e adevar adevarat, e un lucru atat de simplu pe care nu ti-l spune nimeni la scoala. Am gasit “directions” pe saitul unei universitati americane. Asa am descoperit ca saiturile universitatilor americane sunt o sursa fantastica, am invatat gratis gramezi de lucruri de care chiar aveam nevoie si mi-au folosit pe care nu mi le-a zis nimeni in diversele scoli pe la care am umblat, si sunt cateva. Cred ca deprinderile potrivite sunt cele mai importante, atat la elevi cat si la profesori. Nu cred ca Marele Web poate inlocui bibliotecile decat daca le imita, devenind el insusi si biblioteca. E totusi o sursa valoroasa daca-i folosit cum trebuie, ceea ce nu-i usor, altfel poate fi daunator. Nu prea e nuantat in text, dar ma gandesc ca scolile de care ziceati ca au interzis accesul Internet poate considera ca e nevoie de o anumita maturitate inainte de a fi in stare sa profiti fara sa-ti faca rau, ceea ce, dupa mine, nu-i deloc gresit. Archibald Haddock PS: Chiar azi am gasit astea: http://www.youtube.com/watch?v=5jFhq3Rj6DI http://ocw.mit.edu/high-school/courses/godel-escher-bach/ | |
| = Re: Una din capcanele Marelui Web | Dan Norea [31.Oct.10 22:44] |
| Domnule Csiborg Mirco, mă recunosc un ucenic în utilizarea WWW. Sunt convins că în acest moment "informatii serioase si oarecum sistematizate cum sunt cele din carti sunt mai rare si relativ greu de gasit". Dar baza de date este în continuă formare, iar viteza este incredibilă. Profesorii, fiecare pe domeniul lui, ar trebui să fie la curent cu evoluția bazei de date și să fie în stare să recomande surse de documentare. Sunt convins că, de la un moment dat, WWW va înlocui bibliotecile. Până atunci, profesorii ar trebui să țină fenomenul sub control. Dar soluția de interzicere a interntului mi se pare una simplistă și fără sorți de izbândă pe termen mediu și lung. | |
| = Datele | Csiborg Mirco [31.Oct.10 23:13] |
| … sunt ceva foarte diferit de cunoastere, la fel cum si knowledge management e diferit de data management si baze de cunostinte sunt ceva diferit de bazele de date. Ideea era ca asa cum uneori parintii ofera copiilor prea mult, prea usor, prea repede si ii rasfata si ii strica, la fel Marele Web ofera prin definitie foarte mult(si bun si rau), foarte usor, foarte repede si poate strica. Maturitatea si discernamantul sunt necesare, astea trebuie formate si educate in primul rand. Apoi partile tehnice, procedurale etc. Nu sunt pentru interzicerea accesului, sa nu se inteleaga asta, dar prefer ca scoala si profesorii sa cunoasca si recunoasca problemele, care sunt foarte complexe, si sa aiba o strategie, decat sa fie inconstienti. Iar daca ei considera ca au pierdut controlul si singura solutie e interzicerea, so be it, e de inteles. Oricum discutia e prea putin nuantata, de exemplu, n-am zis niciunul nimic de varste. Archibald Haddock | |
| = Domnule Csiborg Mirco | Dan Norea [01.Nov.10 08:37] |
| De acord cu diferența dintre date și cunoaștere. Problema școlii de azi tocmai asta e - oferă enorm de multe date și foarte puține relații. Elevii tratează aceste date ca și cum ar fi independente, le învață pe dinafară și le uită. Până și la matematică, se predau diverse metode de rezolvare în mod mecanic. Da, ai acces la date prin diverse metode (una este internetul) dar relațiile trebuie predate în școală. Aici susțin eu că sunt necesare modificări radicale în învățământ - să crească ponderea relațiilor, în dauna datelor, care sunt mult mai ușor accesibile. Și abia atunci se cheamă cunoaștere. Faptul că obții datele PREA ușor prin internet, mi se pare o problemă falsă. E ca și acum câteva sute de ani ai fi spus "trebuie să avem mare grijă cu folosirea tiparului, accesul prea facil la atâtea cărți dintr-odată e periculos". Da, asta susțin și eu- "scoala si profesorii sa cunoasca si recunoasca problemele, care sunt foarte complexe, si sa aiba o strategie". Punct. Dacă școala nu e în stare să facă asta, nu interzicerea internetului e o soluție, ci schimbarea factorilor de decizie. | |
| = Sunt curioasă ce ai spune acum... | Vali Slavu [30.Sep.20 20:32] |
| Dane, după zece ani, trebuie să revii cu un articol actualizat, pe această temă! :) Nici nu bănuiam noi, în 2010, ce avea să urmeze... | |