| = după mult timp | Alexandru Gheție [28.Nov.10 01:08] |
| "uite încă mai am viitorul înșurubat pe deget" salutări, elena :). râd pentru că-mi pare ciudat să vorbesc cu o... elenă. Am citit creo 5 texte postate de tine și... mi-au plăcut. Cel mai mult imaginile, apoi discursul în sine, tonul intim, senzația de permanent dialog, confruntare. Cu sine sau cu... universul. Includere și excludere. Mai ales aicic. Întâi te detașezi, bei liniștită cafeluța de noapte, apoi constați :) "eu fac parte din univers fac parte din univers". Și totul se transformă :). Nimic nu se peirde, "după mult timp/după puțin timp". A, era să uit. Ai niște finaluri strașnice :). uneori au puterea de a salva un text întreg. aici spre exemplu: "să ningă, da, să ningă și eu să mă aștern pe asfalt ca un covor cald și nealunecos sub roțile camioanelor" sau aici: "așa că fă-mi cadou un abecedar să învăț pe tine toate trăirile pe care mi le-am negat și toate atingerile știi, uneori tristețea ține loc de amnezie" E interesant cum reușești să-l faci atent pe cititor. Și nu e doar acel "știi..." :) mai trec, îmi pare rău că nu am reușit să citesc mai devreme textele tale alex | |
| = salut! | Elena Mladinovici [01.Mar.11 10:00] |
| îmi pare rău că îți răspund abia acum, dar se pare că notificatorul agoniei a cam dat-o-n bară de data asta. n-am primit niciun mail care să mă anunțe de vreun comentariu. nu trebuie să îți pară rău pentru că nu m-ai citit până acum, de cele mai multe ori mie îmi pare rău că o fac. nu sunt poetă. sunt un om care scrie atunci când poate. și de cele mai multe ori nu pot. de-asta textele sunt puține și de-asta scârțâie (ce urât sună cuvântul ăsta). îți mulțumesc pentru trecerea în revistă și pentru împărtășirea gândurilor ăstora referitoare la textele mele. cred că ai ales exact părțile care îmi sunt cele mai dragi. | |