| + "apa neamestectă cu sare" | Vasile Munteanu [13.Nov.10 07:05] |
cel mai mult mi-a plăcut imaginea aceastui adânc marin din interiorul fiecăruia, ale cărui izvoare încă n-au erupt; o vărsare monodirecțională, ireversibilă fizic, dar reversibilă sub diferite stări și înscriindu-se într-o anume ciclicitate; totul pe fondul unei scanări psihologice, al introspecției ce naște din empatie. un cititor, Vasile Munteanu | |
| = crecătoria de celule | Silvia Goteanschii [13.Nov.10 08:50] |
| Azi am fost prea aproape de oameni / un punct de atingere a doua sau mai multe lumi. a vedea prin cu ochiul minții și al inimii. de la firul de fraf mișcător pe fețele oamenilor până la celule. până la o contopire perfectă. a celui care privește și a celui văzut. foarte frumos, ela, dar și mai important, penetrant. observator. nu te-ai cutremurat de ce-ai văzut? | |
| = prea aproape de oameni | Alexandru Gheție [13.Nov.10 18:43] |
| "E un zoom in pe fiecare celulă"... Mi-a plăcut textul... Ca întreg este bun, solid, "secționat", să-i spun așa, e subtil, deosebit... Și nu mai am nimic de cârcotit :). Imaginile sunt puternice, sugestive, lianturile acelea necesare funcționează ok, e un text fluent, natural. De fapt apropierea aceasta de oameni nu e, pentru mine, firește, decât un alt fel de... depărtare. Bun, alex | |
| = Experienta abandonata | Gheorghita Ionescu Eugeniu [14.Nov.10 15:26] |
| Se contureaza o iterferenta de planuri,ele se ating,intersecteaza unele cu altele.Un ecran de abur permite perspectivei sa fluctueze,creaza iluzia detasarii."Imi tin spatele lipit de perete",da e ceva.Numai ca primii spectatori ai primului film faceau,cu aproximatie,tot asa.Incubator de inimi. | |
| = multumesc | Ela Victoria Luca [17.Nov.10 13:46] |
| Vasile, inca mai cred in existenta acelor ape pure, acelor timpuri in care spiritul, sufletul redevin clare si simple. O revarsare libera, buna. Silvia, intotdeauna ma cutremura ceea ce vad, chiar daca privesc sau nu privesc, dar mai important este ceea ce se aseaza dupa fiecare cutremurare, precum si cresterea viului. Alex, stii ce imi place mie la o carcotire? Faptul ca cititorul te determina sa mai iei o distanta fata de propriul text, sa privesti din alt unghi, pe alt registru, dinspre alta lumina si cu alti ochi si sa revii asupra a ceea ce a fost deja inscris. Pentru mine conteaza zoom in-ul cuiva pe fiecare celula de text. Eugeniu, placut mult cum ai punctat experienta abandonanta, mai ales ca e necesara o renuntare la ceva pentru a putea primi altceva, altfel, exact pe linia iluzoriu-real. Si am retinut si "incubatorul de inimi". multumesc frumos, ela | |