| + * | Dana Mușat [29.Nov.10 14:47] |
| Poate că ascunsul printre scamele de pe covor și fumatul țigărilor e un fel de a spune că ea se ascunde să nu o mai vezi când scrie, când scrie despre voi și scrisul este de fapt un fel de a-ți arăta dragostea pe care o simte. Așa că dacă scrisul devine *prost* pentru tine, poate că nu mai știe cum să îți arate, să îți demonstreze ceva și să te țină alert. Iar tu ești un fel de rachetă lirică. Îți spui că trebuie să fiți normali, să treceți peste poezie și să redeveniți umani. Îți spui că iubirea nu are nici o legătură cu poezia. Îți spui că o poți trimite la cumpărături, o poți înjura că ți-a fumat țigările, te poți supăra că părul ei cum stă între voi doi ca o punte. Și totuși, nu poți să-i spui direct, ci doar prin...poezie. *ăsta-i un alt mod de a-ți spune trezește-te dracului du-te la piață ia bere alune cafea taie-ți venele scoate-ți ochii decojește zâmbetul rupe fericirea sau scrie ceva despre noi despre felul în care am ales să trăim singuri unul în ochii celuilalt* Probabil că e o poezie cu sentimente contrarii. Spui că iubirea nu are legătură cu poezia, dar te văd deranjat de scrisul ei. De modul în care transmite ceva acolo(care nu are legătură cu voi, sic). Ce faci tu aici? O fi incertitudine, o fi cugetare filozofică? Orice și oricum ar fi, textul este foarte bun. Este scris cu nerv, are acel ceva care te face să îl recitești, are acel altceva care te face să nu dai de scroll în jos pentru că te plictisesc primele verusuri. Se ține de tine ca un scaiete iubăreț. Dar tind să cred că e scris dintr-o răsuflare (așa pe *nemâncate*) și că este de la un cap la altul un fel de manifest aruncat pe hârtie (fișier word, etc) cu o dorință și o patimă fără margini. Dana | |
| = mi-a placut | Petraru Ionut [29.Nov.10 17:11] |
| nu mă simt în stare sa fac un comentariu detaliat dar spun sincer ca mi-a placut poemul la nebunie , se pare ca mai am de mancat ceva poezie pana sa ajung intre cei din dreapta, mai am de maturat cateva trepte , de scarmanat cateva ganduri, pana sa capat stralucirea necesara de a ma aseza langa poeti ca tine si ca ceilalti de aici. spor, pana usoara, muza fie cu tine p.s. cred ca ai un harem de muze | |
| = stele și steluțe | Raul Ionut Coldea [29.Nov.10 18:18] |
| Alex, oare steluțele folosite atât de des nu strică un pic discursul? Mă tot întreb asta de când ai postat textul. E un poem fain, curge și se dezvoltă frumos și la gura de vărsare își arată puterea. Primul vers, în contextul întregului, mi se pare de memorat. Îmi mai place cum repeți anumite imagini și cum presimți efectul benefic pe care îl au aceste repetiții asupra discursului. Îmi plac asocierile, comparațiile, inedite și foarte sugestive. Îmi place melodia de la Zebre, ruptă din context și cum potențează contextul. Rămân la dilema cu steluțele și mă întreb dacă simplă tăiere a strofelor nu e suficientă pentru a sublinia anumite lucruri. Ca aici: "ca într-un clește ne strânge și iubirea * iubirea n-are nicio legătură cu poezia * e o liniște între noi, iubito" raul | |
| = . | Alexandru Gheție [29.Nov.10 22:40] |
| vă mulțumesc pentru semne, treceri, aprecieri, sfaturi... dana - mă bucur mult că ați-a plăcut textul ăsta, mai ales că ai interpretat tare bine, ai ajun lejer până dincolo de versuri, cuvinte :). Plecasem de la fericire/imposibilitatea desăvârșirii acesteia într-un cuplu :). Povestea de aici are legătură povestea din textele trecute., când îți pierzi profunzimea, poezia și cauți firicele de fericire - dai de paralizie. nu suport "așezarea" într-o relație, practic uitarea și negarea acelor momente care au legat cânva. :) Au trecut anii, vezi tu, nu mai scriem, nu mai înjurăm ,nu mai, nu mai nu mai... A, și ai spus tare bine - sentimente contradictorii :). Eu sunt mereu la... extreme :). Muțam și... mai treci. acum fug și eu la simfonia ta :) ionuț - hai că m-ai distrat cu amorul ghebos :). mă bucur că ți-a plăcut. cu muzele stau mereu prost :). dar le ofertez cum faci și tu - nu le spun nimic de shakespeare, voltaire, prevert. merge mai bine cu... hai că știi... :) raul - mulțumesc pentru observație. și promit să mă gângesc cu steluțele alea. e clar că dacă te-au sâcâit ceva scârțâie. pe lângă multe altele. acum nu schimb, nu cred că ar fi corect, dar în altă parte, cu siguranță că voi ține cont de sugestia ta. Mă bucur că ai zăbovit și ți-a plăcut. că ți-au plăcut și zebrele :). mai treci... larisa - mulțumesc, ți-am citit comm-ul. mai treci | |
| = Un poem bun! | Sofronie Lucian - Mihai [01.Dec.10 21:34] |
| Un poem bun!... născut, cred, din încercarea febrilă și spontană de a topi, într-o materie nouă, anostul cotidian cu freamătul inedit al ființei bântuite de poezie. Tulbură nereușita alchimistului, aliajul refuzând să se compună, părțile - viața, poezia - cristalizează separat, scoțându-se reciproc în evidență, de unde rezultă forța fiorului liric. Ciudate unele comentarii, încercări de tălmăcire epică a liricului... Păcat că autorul se prinde în joc, dând impresia că nu știe despre faptul că, plecată în lume, opera are viața ei, indiferentă la opiniile "post factum", chiar dacă acestea vin din partea celui care a zămislit-o. | |
| = . | Alexandru Gheție [01.Dec.10 22:12] |
| lucian, așa e. ai perfectă dreptate :). nu obișnuiesc să explic, să spun despre. aici m-ai prins. si mai am un text-două. :) dar jocul de care spui e uneori atat de ispititor... mă bucur că ai rezonat și te mai aștept evelyn - tocmai de copca fericirii mi-e teamă :). hai că-ți urmez sfatul. mai treci | |
| = copca fericirii... | Anca Roshu [02.Dec.10 04:29] |
| s-ar putea sa fie zona in care sa-ti pierzi inspiratia. si-atunci, ce te faci, alex, dac-ai de ales intre poezie si ea? hmmm, grea dilema, n-est ce pas? in fine, sa zic de text, mi-a placut maximal, nu ma simt in stare nici eu la ora asta sa elaborez prea mult un comment inchegat, dar uite ce m-a dat gata: 'îți simt zâmbetul intrându-mi prin piele ca o perfuzie cu liniște' asta e cea mai faina declaratie de dragoste ce-am auzit-o luna asta! na, c-am zis-o! da' mai zic si ca linistea aia, dupa mine (si-mi pare ca si ea are aceeasi problema, deci, si tu) s-ar putea sa fie nociva scrisului... si titlul mi-a placut! congrats! | |
| = . | Alexandru Gheție [02.Dec.10 05:59] |
| buna dimi, anca mulțumesc pentru cuvinte. mă bucur că ai trecut, că ți-a plăcut dar cel mai mult mă bucur că mai există păsări de noapte :) te mai aștept, și mai scrie cu prietenie, alex | |
| = . | Anca Zubascu [08.Dec.10 20:01] |
| Cred că poezia care mi-a plăcut cel mai mult de când te citesc. A avut efectul unei perechi de palme. Foarte....tare. Nu îmi vine nici un adjectiv mai...serios în minte. Un amestec de răzbunare, de dragoste, pasiune, reproș, toate ținute cuminte sub cheie până la un moment dat, iar după aceea scăpate de sub control. Un război al simțurilor si al simțirilor zvâcnind sub aparența normalității și-apoi țâșnind, de neoprit, în cotidian. Seara bună! | |
| = și nelipsitele greșeli | Anca Zubascu [08.Dec.10 20:05] |
| Te rog, când citești prima propoziție citește-o cu predicat cu tot...chiar dacă eu l-am uitat...Evident cre că ESTE poezia etc. | |