Comentariile membrilor:

 =  Extrem orient
Călin Sămărghițan
[03.Dec.10 16:13]
După mine cred că această colecție alunecă tot mai mult înspre orient. E sau "vina" exercițiului deja extins, sau "vina" stampelor, aici ele fiind elementul unificator.

Abia așteptam să văd exemple bune de tanka, să înțeleg ce-i cu versul pivotant, și cred că toate se ridică la înălțime.

Mă înșel, sau sunt singurul care a încercat senryu? Poate și Dan Norea a intenționat așa ceva, dar e mult mai subtil, chiar și kireji având. Mult mi-aș dori păreri cât mai critice cu privire la textul pe care l-am trimis, dealtfel cu mare reticență. N-am mai încercat niciodată și habar n-am dacă se apropie cât de cât de ceea ce s-a vrut. Îi spusesem Biei să îl introducă doar dacă nu strică prea tare seria.

Cu ce corp de literă a scris Dana Ștefan, vă rog?

 =  Bia
Gârda Petru Ioan
[03.Dec.10 17:00]
Îți mulțumesc pentru că m-ai chemat să mă alătur pasiunii tale, împreună cu mulți artiști ai cuvântului. Să tot privești, să citești, să meditezi!. Și iar și iar...

Călin Sămărghițan, eu cred că și Livia Ciupav a scris senryu :)

 =  Isoria și arta niponă
nicolae tomescu
[03.Dec.10 17:06]
În afara faptului că a tehnoredactat frumoasele stampe, doamna Cristina Rusu ne dă informații utile, despre pictorii Hiroshige, Utamaro, Hokusai, pe care ar trebui să le știe orice iubitor al artei nipone, despre arta stampelor din perioada Edo, premergătoare celei Meiji.
Sunt de aceeași părere emisă de Dl. Sămărghițan că poemul Dlui Norea este un senryu. Cocoșul Dumisale cred că era supărat că pana neagră nu știe să scrie senryu
Frumos poemul prietenului Iconar, dar ar fi fost mai bine dacă se termina cu un substantiv
Mi-a plăcut Primăvara captivă a lui George, umbra domnului Chitu, Eternul prieten al dlui Ghilea.
Deocamdată nu mai continui pt. că sunt sigur că nedreptățesc pe alții.
Ar merita o privirea mai atentă micropoemele doamnelor. Cred că sensibilitatea dumnealor, exprimată în gingășia versului,le apropiemai mult,până la confundare, de arta niponă
O greșeală la Cristian Dely: Îndoit de vâj.
Mulțumesc Biei pentru inițiativa ei. Cel puțin pe mine m-a determinat să revăd istoria japonezilor și, cât pot,arta lor.

 =  o călătorie memorabilă
Cristina-Monica Moldoveanu
[03.Dec.10 17:45]
Mi-a plăcut mult această haiga și îi mulțumesc Cristinei Rusu că mi-a dat posibilitatea să particip. O felicit din toată inima și îi felicit și pe toți participanții, care au dăruit poeme frumoase. Pentru mine senryu-ul lui Călin Sămărghițan se detașează pregnant față de celelalte poeme, dar aduce o notă binevenită de umor, alături de cel al lui Dan Norea. Mult mi-au plăcut și celelalte poeme, fiecare cu imaginea lui atașată. Mie îmi plac stampele japoneze. Am un catalog cu lucrări ale lui Hiroshige și am descoperit că unele dintre ele au în partea superioară inscripții ce transcriu poeme. Pentru mine această haiga și stampele ei au fost așa cum apare tradus acolo un poem al celebrului gânditor și poet Kukai, din perioada Heian (însuși Hiroshige a fost și poet):

Ar putea uita orice
Călătorul care ar putea uita
Fermecătoarele valuri
Ale apelor
Râului cristalin Takano

Cred că nu voi uita mult timp această haiga.

 =  Despre senryu
Dan Norea
[03.Dec.10 17:46]
După câte știu, diferența esențială dintre haiku și senryu este că primul surprinde un moment din natură, celălalt din societate (natura umană).
Nefiind vorba de natură, dispare ideea de kigo. Dar restul restricțiilor rămân: 5-7-5 (pentru cei care țin cont), kireji, prezența a două planuri. Pe aceeași linie, dacă în haiku wabi-sabi (declin, etc) este un puternic element estetic, un senryu este cu atât mai puternic cu cât demască o caracteristică negativă a naturii umane. Un strop de umor nu e obligatoriu, dar e recomandabil. În orice caz, nu atât de șocant ca în epigrame, ci mai subtil.

Revenind la oile noastre:
- senryul domnului Sămărghițan este bun, dar poate fi îmbunătățit; după mine, primul vers e inutil (încearcă să stârnească un zâmbet prin combinația Zaraza-san, dar nu contribuie efectiv la mesaj), silabele respective pot fi folosite pentru a explicita mai bine ideea de numărat boabele în vederea impozitării;
- tristihul meu se vrea un senryu; ironizează scriitorii care dau vina pentru insuccese pe oricine (muza, prietenii, condițiile de lucru) numai pe ei nu;
- tristihul Liviei, luat separat, nu mi se pare un senryu; umorul vine din comparația "ploaie nesfârșită" din text cu scrisoarea nesfârșită din imagine; aici e talentul Liviei de a împușca doi iepuri dintr-un foc.



 =  Despre senryu
Dan Norea
[03.Dec.10 17:47]
După câte știu, diferența esențială dintre haiku și senryu este că primul surprinde un moment din natură, celălalt din societate (natura umană).
Nefiind vorba de natură, dispare ideea de kigo. Dar restul restricțiilor rămân: 5-7-5 (pentru cei care țin cont), kireji, prezența a două planuri. Pe aceeași linie, dacă în haiku wabi-sabi (declin, etc) este un puternic element estetic, un senryu este cu atât mai puternic cu cât demască o caracteristică negativă a naturii umane. Un strop de umor nu e obligatoriu, dar e recomandabil. În orice caz, nu atât de șocant ca în epigrame, ci mai subtil.

Revenind la oile noastre:
- senryul domnului Sămărghițan este bun, dar poate fi îmbunătățit; după mine, primul vers e inutil (încearcă să stârnească un zâmbet prin combinația Zaraza-san, dar nu contribuie efectiv la mesaj), silabele respective pot fi folosite pentru a explicita mai bine ideea de numărat boabele în vederea impozitării;
- tristihul meu se vrea un senryu; ironizează scriitorii care dau vina pentru insuccese pe oricine (muza, prietenii, condițiile de lucru) numai pe ei nu;
- tristihul Liviei, luat separat, nu mi se pare un senryu; umorul vine din comparația "ploaie nesfârșită" din text cu scrisoarea nesfârșită din imagine; aici e talentul Liviei de a împușca doi iepuri dintr-un foc.



 =  Cristina Rusu:
Ottilia Ardeleanu
[03.Dec.10 20:06]
aer nipon, culori calde și reci,îmbinare grațioasă de cuvânt, imagine, personalități diverse.

o pagină în care am zăbovit cu plăcere.

Ottilia

 =  Am remarcat
Această haiga mi se pare cea mai reușită din cele de până acum, atât datorită imaginilor, cât și poemelor. Stampele se potrivesc mult mai bine atmosferei decât imaginile fotografice utilizate până acum. În mod deosebit, mi-au atras atenția, prin delicatețe, frumusețe sau umor, după caz, poemele următorilor (în ordinea apariției): Ioan Gârda, Elia David, Dan Norea, Ion Roșioru, Livia Ciupav, George Daryoung, Grigore Chitul, Daniel Bratu, Tincuța Bernevic, Simina Șcladan și Cristina Rusu.
E totuși ceva care strică ansamblul, și anume tocmai fontul diferit din stampa Danei Ștefan.
Călin, pentru că ai cerut opinii, o exprim și pe a mea, cu mențiunea că este o părere neavizată. Îmi pare că nu prea merge poemul tău, deși ideea e drăguță și intenția umoristică pe jumătate realizată. Cred că trebuia ceva mai subtil (vezi cocoșul lui Dan Norea, cu pana lui:), ori poate e un pic deranjantă apropierea de registrul taxelor și impozitelor de care suntem cam toți sătui.
Sper că n-am supărat pe nimeni. La rândul meu, aștept criticile voastre.
Și îi felicit pe toți participanții, o dată în plus pe Cristina, pentru efortul depus, idee și coordonare.

 =  împreună
Cristina Rusu
[03.Dec.10 20:52]
mă bucur că ne regăsim în această formulă, împreună iubitori ai liricii nipone construind poeme bune. să ne amintim cu plăcere mereu de acești artiști promotori ai artei ukiyo-e, să oferim ochiului plăcerea încîntătoare a acestor stampe și nu în ultimul rînd să subliniem prin această minunată creație, că respectăm țara care ne-a oferit posibilitatea să învățăm "arta" de a ne uni cu natura, de a adăuga sufletului o părticică de iniște, simplitate, dragoste, melancolie, dor...

vă îmbrățișez pe toți. mulțumim

bia

 =  Poemul tanka
Magdalena Dale
[03.Dec.10 20:59]
Am vrut să evit să comentez pentru că se va spune că ne comentăm între noi. Dar, vin și vă întreb cine să comenteze dacă majoritatea celor ce îndrăgesc lirica niponă sunt ”prinși” în acest lanț de poeme?!
Am intrat totuși pentru a-i mulțumi Biei pentru efortul de a ne uni într-un mod atât de plăcut. Știu că nu este ușor din niciun punct de vedere.

Mă bucur mult să constat mai mulți colegi care s-au încumetat să scrie poeme tanka.
Loredana Dănilă, Marius Șurleac și Cristina Rusu au poeme tanka publicate în Atlas Poetica, așa că mă așteptam la poeme bune…

Cristina Monica Moldoveanu știam că scrie poeme tanka. Este o floare ce abia se deschide ca și stampa ce i-a fost repartizată. Dar petalele ei ne dezvăluie o lume interioară sensibilă, poetică.

Surpriza cea mare și desigur plăcută este să constat un poem foarte bun scris de Ion Rășinaru. Nu știam că scrie tanka! Bun venit și așteptăm noi poeme…

Marian Ghilea este o altă surpriză plăcută. Nici el nu știam că scrie poeme tanka. Foarte bun poemul!
Marian, tu știi engleza, așa că rugămintea mea este să trimiți poeme pentru Atlas Poetica. Editorul, M. Kei este foarte amabil și prompt în răspunsuri. Să îmi scrii pe adresa de e-mail pentru orice informație suplimentară pe care o dorești.

Informații despre tehnica de scriere a poemului tanka se găsesc pe internet. Este suficient să scrieți pe google ”tanka poems”. Pentru cei ce nu știu engleza, se pot citi poeme tanka de la poeții consacrați în acest gen cum sunt Șerban Codrin și Vasile Smărăndescu. Poemele respective le găsiți în pagina mea de autor de pe agonia la textele introduse în biblioteca virtuală.

În privința haiku-urilor eu cred că multe sunt foarte bune.

Magdalena Dale




+ superb
Adriana Lisandru
[03.Dec.10 21:48]
nu sunt o cunoscatoare a poeziei japoneze; asa ca ii voi lasa pe cei mai priceputi decat mine sa vorbeasca despre valoarea textelor sub acest aspect.
dar am gasit aici gratie, pasiune si frumusete. si multa, multa poezie. o poezie care trece din culoare in cuvant, oprindu-te din drum pentru un ragaz de bucurie.
si, pentru ca Hiroshige si Hokusai sunt doi artisi pe care-i iubesc, si pentru ca nu stiu cum altfel sa va multumesc pentru splendorile de aici, las o stea, cu regretul ca am dreptul sa acord doar una.

 =  Adriana mulțumim
Cristina Rusu
[03.Dec.10 22:06]
ne bucurăm că ai rezonat cu noi. acești artiști care îți plac și ție cu siguranță că vor sensibiliza multe suflete și de acum încolo. important este că i-am punctat și ne-am străduit să intrăm alături de ei în lumea lor de frumos. mulțumim pentru cuvintele frumoase, mi-a plăcut comentariul sincer pe care l-ai lăsat aici

cu drag echipa niponilor

 =  Erată și scuze
Îmi cer scuze, Ion Rășinaru, că am scris Ion Roșioru. Și domnia sa are preocupări în domeniu. Noroc cu ochiul vigilent al lui Norică, eu nu mi-am dat seama de eroare. Eh, la ce-s buni prietenii? Așa prevede Fișa postului:))

 =  armonie
Elia David
[04.Dec.10 09:43]
Deosebit de frumoase stampele, o adevarata placere sa compui ceva, privindu-le...
Si textele, multe dintre ele, la fel de frumoase. Preferatele mele,
subiectiv vorbind, sunt :



pasi sovaielnici -
mai dureroase iarna
despartirile

***

in vantul serii
parfumul magnoliei -
unde ne poarta?

***

zi luminoasa -
pe aleea cu ciresi
noi chimonouri

***

uimit copilul
din pragul casei vede
prima ninsoare -
pe raul fara murmur
acelasi cursul vietii

***

ploaie nesfarsita -
incep o scrisoare
catre cei de-acasa

***

noapte senina -
aluneca spre stele
o umbra-n adanc


Felicitari tuturor si la cat mai multe astfel de "insotiri".

 =  E totuși ceva care strică ansamblul
Dana Stefan
[04.Dec.10 12:00]
Exista diverse formule de redactare a unei pagini, mai ales atunci cand aceasta are insertii vizuale si e semnata de un grup de autori.
Vad ca e nevoie de precizari, si imi permit sa le fac, pentru ca am fost implicata in procesul de redactare a primei pagini din lantul celor 7.
Cand ti se ofera, autor, intr-o serie experimentala, modalitati diferite de gandire si organizare a unui text, e logic, despinzi de regula stabilita de comun acord intre autori, in ceea ce priveste intregul.
In cazul lantului initiat de Cristina, fiecare postare a fost organizata in pagina in mod diferit, si bine a fost si asa, pentru ca s-a vizat, mi-ar place sa cred, o unitate in diversitate a lantului de postari, luat el insusi ca intreg. Cind spun lant, ma refer la cele 7 serii tematice postate .
Haiga toamna in lant –prima postare, a urmarit ca prim exercitiu de postare, insiruirea imaginilor la aceeasi dimensiune pentru toti autorii. Este singura fila la care am lucrat la alinierea dimensionala, pentru ca mi s-a cerut ajutorul si m-am oferit sa ajut neconditionat. Fontul de litera, italic sau bold, insertiile textelor, au fost apoi la alegerea Cristinei sau a autorilor, dupa caz.
Orase, oameni viziuni – unde fiecare autor a avut libertatea de a-si alege imaginea, formatul, dimensiunea pe care o doreste, si sa-si lucreze singur chiar, raportat la text, poemul vizual, sau Haiga de iarna in lant, Haiga de primavara in lant, Gratie intr-o clipa, zborul, Haiga de toamna in lant – au fost, apoi, treceri graduale, pana la ultima postare, spre pagini cu imagini fotografice fie la aceleasi dimensiuni, fie in marimi aleatoare, cu texte italice sau bold, in caractere diferite de litera, inserate de regula in pagina de catre organizator.
Nu am avut nici o contributie la tot acest demers.
In toate cele 7 lanturi tematice au existat insa si autori care si-au redactat singuri vizuala, in accept comun, intelegand ca ajuta prin asta autorul ce a lansat invitatiile de colaborare, cel care a si lucrat adica efectiv, fila cu fila la editarea acestor pagini. Nu e deloc usor sa depui o asemenea munca.
Dintre acesti autori fac si eu parte.
Avand acest accept de a-mi prelucra independent imaginea, eu mi-am lucrat vizuala dupa legile bazale ale compozitiei, pe care eu le cunosc ca pe apa, credeti-ma, pentru ca nu le-am inventat eu ca pe-o chichita, si in care, legi, textul e inclus intotdeauna ca element compozitional.
Nu va suparati, la capitolul acesta eu nu fac rabat.
Daca, dupa 7 serii, se constata ca acest demers independent nu este agreat, nici o suparare.
Cristina, eu una te rog, insa foarte ferm, scoate vizuala mea din aceasta pagina. O voi posta pe fila mea, fara problema si totul e rezolvat.
Bia, iti multumesc pentru, domnilor, doamnelor, a fost o placere sa ma alatur dumneavoastra, prin poeme a unor reale exercitii de admiratie.

Linea

 =  Împreună pentru o lume mai bună!
Simina Silvia Șcladan
[04.Dec.10 13:24]
Vă felicit dragi autori pentru aceste perle de creații care ne aduc un plus de bucurie în suflet.
Oare ar putea cineva să ne traducă ce scrie (în japoneză)pe aceste stampe?
Realizez că în spatele oricărui lucru frumos, stă mereu munca unor oameni care ne dăruiesc clipe din viața lor pentru a ne bucura, pentru a ne învăța să prețuim viața, pentru a ne ajuta să lăsăm un semn frumos de trecere prin timpului universal.
Mie peronal mi-a plăcut ce am citit aici și prezența mea alături de autorii consacrați este o mare onoare.
Vă mulțumesc și vă felicit pentru această inedită haiga!

 =  text si imagine
Elia David
[04.Dec.10 12:54]
Daca as fi stiut sa prelucrez imaginea trimisa, si eu as fi optat pentru plasarea textului in exterior, mai ales ca fiecare stampa are deja o semnatura "poetica". De aceea, desi nu doar pentru atat, am apreciat imaginea Danei. Poate fi o idee pentru poemele urmatoare, desi presupune mult mai mult efort. In cazul imaginilor din natura, lucrurile stau un pic diferit.
Ramane frumos ce s-a "inchegat" aici... Asa cum a decis "clipa"...

 =  Stampe nipone
Chitul Grigore
[04.Dec.10 15:52]
Ma bucur ca am participat la acest proiect. Multumiri Cristina Rusu pentru efortul si zbaterile tale, care sper ca vor aduce un strop de bucurie tuturor iubitorilor de haiku si tanka.

 =  foarte frumos
livia ciupav
[04.Dec.10 20:06]
Ma bucur ca mi s-a oferit prilejul sa fac parte din echipa. Poemele sunt clar contaminate de farmecul asiatic al stampelor. A iesit ceva cu adevarat frumos.
Referitor la senryu,eu n-am avut aceasta intentie, daca asta a iesit, ii las pe altii sa judece.

 =  livia ciupav
Gârda Petru Ioan
[04.Dec.10 20:47]
Nu te supăra soro, am văzut scrisoarea aceea lungă și mi-a trecut prin cap că e cea pe care abia ai început-o.
Ai scris unul dintre cele mai reușite poeme. Așa cred eu.

 =  drumuri nipone
Doru Emanuel Iconar
[04.Dec.10 23:22]
A ieșit bine lanțul. Câteva m-au surprins. Unul mi-a plăcut în mod deosebit: al domnului Rășinaru.
Iar scrisul doamnei Dana Ștefan m-a pus în încurcătură, căutam legătura, în final m-a încântat. Vreau și eu să încerc. Când o să am timp. Of!
Felicitări Biei și din partea mea. A avut răbdare cu toți, inclusiv cu mine. Mai mult, m-a ajutat, n-am avut răgaz să-mi pun poemul în pagină. Bia, mii de mulțumiri. Rămân dator. Data viitoare le fac eu.
Dator sunt și domnului Atanasiu pentru îndrumări. E cel mai bun profesor.
Domnule Tomescu, mulțumiri pentru aprecieri. Nu știu cum ar fi ieșit cu un substantiv în final, varianta aceasta nu mergea altfel, trebuia schimbat totul iar eu, între teze și olimpiade pur și simplu nu am avut timp. O să mai încerc, mai lucrez pe el, promit.

Doru Emanuel

 =  Errare humanum est...
Ion Rășinaru
[05.Dec.10 00:23]
Dacă lanțul a reușit, îi muțumim iubirii de frumos care ne aduce de fiecare dată
în jurul Biei.
Florentina, acuma în apropierea Crăciunului m-am bucurat că o să am asigurat
mielul pentru Paște, dar nu-i nimica am să-l primesc de la Dan, căci ochiul vigilent nu l-a împiedecat să facă aceeași confuzie în volumul colectiv
Primul cocor.
Să ne citim cu plăcere și să ne mai întâlnim în astfel de ocazii.

Ion

 =  Mielul de Paște
Dan Norea
[05.Dec.10 01:37]
Ion Rășinaru, m-am uitat cu atenție și ai dreptate. În "Primul cocor", din cele 7-8 apariții, una (cea de la pag.100) e greșită, Roșioru în loc de Rășinaru. Norocul meu este că numele de la pagina de autor e corect, altfel ar fi trebuit să dau o turmă întreagă de miei.
Greșeala nu îmi aparține, de partea întâia, cu poeme premiate, s-au ocupat mai mulți, ultimul fiind Ion Untaru. Eu am tehnoredactat partea a doua. Dar în calitate de coordonator al volumului, îmi asum vina și sunt de acord să dau un miel împreună cu Loredana. Poate îl mâncăm împreună, la proțap.


 =  :))
Norică, pune tu mielul, că eu pun proțapul! :)
Ion, vrei o consolare? Se poate și mai rău: de curând, o doamnă care se numește Beciu îmi povestea amuzată cum o striga de zor cineva pe stradă ”Doamna Pivniță, doamna Pivniță!”
:)

 =  o călătorie
George Daryoung
[05.Dec.10 21:24]
a sensibilității în timp și spațiu. aș remarca poemele care mi-au plăcut cel mai mult dar slavă cerului sunt mult prea multe. cred că cel mai important e să mulțumim biei pentu inițiativă și pentru efortul depus.
cu plăcerea lecturii,

george


 =  încântător
tincuta horonceanu bernevic
[06.Dec.10 14:48]
Greu de ales dintre poemele prezentate.
Felicitări colegilor din acest lanț al liricii nipone, felicitări Cristinei Rusu, pentru inspirație și menținerea echipei în formă:)

tincuța

 =  Felicitări Cristinei pentru efort
Marian C Ghilea
[08.Dec.10 16:05]
În primul rând trebuie să-mi cer scuze pentru întârzierea cu care comentez aici.
De la o postare la alta, aceste combinații de poeme și imagini sunt tot mai reușite. Cristina, ca de fiecare dată, a ales bine tematica, imaginile și autorii pe care să îi invite și îi mulțumesc încă o dată că am fost și eu unul dintre ei.
Aș fi dorit să scriu un comentariu scurt, dar va fi foarte greu, chiar și dacă voi selecta doar 2-3 poeme pe care să le comentez. Selecția mea e mai mult subiectivă, îi rog pe cei pe care nu îi menționez aici să mă ierte și să știe că le-am apreciat și lor poemele, dar în final tot a trebuit să fac o selecție.
Noutatea importantă din această serie care a făcut ca textele să fie mult mai interesante este că a fost mai multă libertate (și varietate) în alegerea genului de poezie. Astfel am văzut, pe langă clasicul haiku și haiga, și senriu și tanka.
Haikul dlui Ioan Petru Gârda are un amestec de melancolie și nostalgie care mi s-a părut foarte intersant. Combinația între pașii șovăielnici și durerea despăririi mi s-a părut foarte expresivă, cele doua versuri fiind in perfectă sincronizare.
Tanka dnei Magdalena Dale e un combinație foarte interesantă de oriental și românesc. Ascultarea apei ce trece, lângă o floare de lotus și repetiția cuvântului valuri dau sentimentul impermanenței, atât de reprezentativă în filosofia zen. Revenirea amintirilor ne transpune însă într-o stare nostalgică iar cuvântul "dor", foarte atipic orientului, ne readuce pe plaiuri mioritice.
Haikul dlui Gheorghe Chitul mi s-a părut deosebit de expresiv. Suprapunerea celor două lumi, a cerului reflectat în apă și alunecarea peștelui printre stele dau un sentiment de unitate deosebită și ne amintesc de compozițiile lui Escher ("Trei lumi").
Dl Dan Norea a menționat, ca și mine, muntele Fuji în haikul său, cu un peisaj poetic clasic, tipic japonez, ce îndeamnă la contemplație (îi mulțumesc și pentru comentariul pozitiv legat de tanka scrisă de mine).
Haikul dnei Tincuța Bervenic mi s-a părut deosebit de expresiv prin evidențierea antitezei dintre liniștea din interior (și din suflet) și agitația (ploaia) de afară.
Iar in final haikul Cristinei oferă o încheiere excelentă seriei, ca o retrospectivă, ca o sinteză, nu doar a vieții, ci și a poemelor scrise. Iar faptul că toamna rămâne ne face să realizăm că, în ciuda trecerii timpului, ne îmbogățim cu fiecare clipă prin amintirile ce rămân în inima noastră.
Imi cer scuze că mă opresc aici, dar a fost nevoie să fac și eu o selecție.
De asemenea îmi pare rău că am văzut și persoane nemulțumite printre participanți de lucruri lipsite de importanță legate de grafică sau prezentare. Sper ca supararea să le treacă iar data viitoare să ne putem armoniza mai bine.

 =  Rectificare
Marian C Ghilea
[08.Dec.10 16:09]
Am scris din greșeală Dan Norea în loc de Nicolae Tomescu. Îl rog pe domnul Nicolae Tomescu să mă scuze. I-am apreciat haikul în mod deosebit. Iar senryul domnului Dan Norea cu cocoșul mi-a stârnit un zâmbet.

 =  ...
Ioana Geacăr
[09.Dec.10 15:18]
Textele sunt frumoase, munca antologatorului impresionantă, însă aș fi preferat imagini românești, așa, alăturarea îmi pare artificială...




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !